Nu ești învins cât ai nădejde!

                                         Romani 8:33-35

        „Cine va ridica pâră împotriva aleșilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socotește neprihăniți!

       Cine-i va osândi? Cristos a murit! Ba, mai mult, El a și înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu, și mijlocește pentru noi!

       Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Cristos? Necazul sau strâmtorarea sau prigonirea sau foametea sau lipsa de îmbrăcăminte sau primejdia sau sabia?”

       Cuvântul Scripturii este ferm în ceea ce declară, anume că „cine crede în Fiul lui Dumnezeu, are mărturisirea aceasta în el; cine nu-L crede pe Dumnezeu Îl face mincinos, fiindcă nu crede mărturisirea pe care a făcut-o Dumnezeu despre Fiul Său. . Și mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viața veșnică și această viață este în Fiul Său. Cine-L are pe Fiul are viața; cine nu-L are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viața. ” 1Ioan 5:9-12. Așadar, viața veșnică nu este ceva ce se obține după ce omul a trecut în moarte.

            Dacă cineva nu are viața spirituală, veșnică, înainte de a muri fizic, nu poate aștepta ca, după trecerea din viața aceasta, preotul sau duhovnicul să-i asigure veșnicia. Nu te lăsa amăgit, prieten drag, de oamenii care te duc în rătăcire, crezând că aici poți trăi oricum, altfel decât după rânduielile divine, și dincolo să moștenești viața veșnică. .

           Numai cine are pe Fiul, adică numai cine crede în El și face voia Sa, are viața veșnică. „Când Se va arăta Cristos, viața voastră, atunci vă veți arăta și voi împreună cu El în slavă”, după cum este scris în Coloseni 3:4.

           Singura ecuație care funcționează în Împărăția lui Dumnezeu este aceasta: tu, omule, împreună cu Cristos, trăiești și experimentezi plinătate și sens. Fără El în viața ta nu ai nimic în sens duhovnicesc. Ești sărac... și orb.

            De altă parte, pasajul din Romani 8:33-35 conține cele mai încurajatoare cuvinte din Noul Testament, centrate pe protecția eternă a credinciosului și pe iubirea de nezdruncinat a lui Dumnezeu față de copiii Săi. În acest pasaj, apostolul Pavel folosește un limbaj juridic pentru a arăta că nici o acuzație și nici o suferință nu îi pot despărți pe credincioși de Cristos, Domnul lor.

            „Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Cristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia sau sabia?”

            Omul care și-a pus nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu nu poate fi învins de necazuri. Domnul Însuși ne-a avertizat și încurajat: „În lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.”

            „Cine va ridica pâră împotriva aleșilor lui Dumnezeu?” O, sunt atâția argați ai celui rău care se ridică împotriva aleșilor lui Dumnezeu. Însă Cuvântul sfânt are putere și descrie o scenă de judecată în care Satan, „pârâșul fraților” (Apocalipsa 12:10) aduce constant acuzații împotriva creștinilor. Dar „Dumnezeu este Cel ce-i socotește neprihăniți!” Tocmai de aceea, răspunsul Lui la acuzațiile aduse împotriva aleșilor Săi este unul singur: nevinovați! Vinovăția, mărturisită cu căință, a luat-o Isus asupra Lui la cruce.

            Dacă Instanța Supremă, Însuși Dumnezeu, te-a declarat liber, nevinovat, nici o altă instanță nu mai poate schimba sentința.

            Tu ești biruitor prin credința în Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, care a plătit pentru tine „cauțiunea” la crucea din Golgota.

         În versetul 34 apostolul arată patru temelii ale biruinței în fața oricărei acuzații, adresând întrebarea: „Cine-i va osândi?” Aici sunt patru argumente istorice și spirituale, bazate strict pe lucrarea de mântuire a Domnului Isus Cristos, și nu pe meritele vreunuia dintre noi: „Cristos a murit” Prin moartea Sa la Calvar, El a plătit integral prețul pentru păcatele noastre, nu cu aur sau cu argint, ci cu Însăși viața Sa. Prin jertfa adusă de Fiul, justiția lui Dumnezeu a fost împlinită.

            În al doilea rând, zice Pavel: „Ba mai mult, El a și înviat” Învierea din morți a Fiului este dovada reală că Dumnezeu Tatăl a acceptat jertfa, plata pentru păcatele noastre. Moartea a fost învinsă. Isus este viu!

            În al treilea rând, „Isus stă la dreapta lui Dumnezeu” Acest lucru arată poziția de autoritate supremă și onoare pe care o are Cristos, Domnul, în Univers. El este Stăpân, Domn și Judecător, de aceea cei ce și-au pus nădejdea în El nu pot fi osândiți, învinși, de șarpele cel vechi.

            În al patrulea rând „El mijlocește pentru noi” Cuvintele acestea susțin cu tărie faptul că Domnul Isus Cristos nu este doar un Salvator care a trecut pe pământ acum două mii de ani, ci este, și în prezent, un Apărător al răscumpăraților Săi înaintea Tatălui.

           Ori de câte ori greșim și suntem acuzați, El Își prezintă rănile înaintea Tatălui, ca plată pentru păcatele noastre.

            În versetul 35 găsim o listă a suferințelor prin care omul credincios este încercat și provocat să abandoneze calea sfântă. Întrebarea, cu sens retoric, nu este dacă credincioșii vor trece prin necazuri, ci dacă aceste necazuri pot rupe legătura lor cu Dumnezeu. „Cine ne va despărți pe noi de dragostea Domnului Isus Cristos?”

          El enumeră câteva circumstanțe extreme prin care el însuși a trecut: „necazul, strâmtorarea, prigoana, foametea, lipsa de îmbrăcăminte, primejdia, sabia, adică moartea!”

            Toate aceste încercări dureroase nu sunt semne că Dumnezeu ne-a părăsit sau că nu ne mai iubește. Ele sunt realități ale unei lumi căzute, însă dragostea Domnului Isus rămâne ca o ancoră de neclintit în mijlocul furtunii, pentru cei ce și-au pus nădejdea în El.

          Nu uita, prieten drag, că toate aceste suferințe sunt temporare, ele vin pe neașteptate și se duc, dar unirea ta cu Domnul Isus înviat din morți este veșnică. Și biruința ta asupra oricărei învinuiri, asupra oricărei slăbiciuni, nu se bazează pe cât de puternică este credința ta în fiecare zi, ci se bazează pe cât de puternic este Cel în care ți-ai pus nădejdea: Isus Cristos care a murit, a înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu și mijlocește pentru tine.

    Traian Dorz scrie atât de frumos și de clar faptul că nu poți fi învins cât timp ai nădejde:

          /„Nu ești înfrânt cât ai nădejdea/ Și țelul ei rămâne sfânt/ Nădejdea iarăși te-ntărește/ Poți fi trântit, dar nu înfrânt…/”

            Prieten drag, oricine ai fi și ai citit acest pasaj, îți doresc biruință în Numele Domnului Isus Cristos și veșnicia împreună cu El.