Când drumul meu se pierde în ceață,
Și pașii-mi sunt apăsați,
Tu, Doamne, vii cu Sfânta-Ți viață
Și-mi spui: „Nu te teme, Eu sunt cu tine.”

Când inima-mi suspină-n taină
Și lacrima se-ascunde greu,
Tu ești lumina mea cea blândă,
Tu ești nădejdea sufletului meu.

La crucea Ta îmi plec privirea,
Acolo văd iubirea Ta,
Și-n locul unde-a fost durerea
Găsesc iertare și pacea mea.

De-ar fi furtuni peste pământ,
Eu nu mă voi clătina,
Căci Tu ești stânca mea cea sfântă,
Și mâna Ta mă va ținea.

Iar când voi trece pragul serii
Și lumea în urmă va rămâne,
Voi ști că, dincolo de zare,
Mă așteaptă veșnicia cu Tine.