CUM ÎŢI PLACE ŢIE...

Cum Îţi place Ţie, Tată
Vrem să fim, vrem să trăim
Cu slujirea cea mai bună
Vrem, pe veci, să Te slujim.

O, ce-adâncă-i bunătatea
Ce-o reverşi din fiinţa Ta!
Ne susţine fermitatea
Veşnic, laude a-Ţi da...

Hotărârea e luată
Te urmăm oriunde mergi
Viaţa-i binecuvântată:
Ne dai har, ne înţelegi.

Vrem să-Ţi facem bucurie
Printr-un trai smerit, curat
Să fim bună mărturie
Pentru cei ce Te-au uitat.

Ţi-am produs şi întristare
Nu negăm; e-adevărat
Dar prin mila Ta cea mare
Am văzut că ne-ai iertat.

Ştim cerinţele-Ţi preasfinte
Vrem, voioşi, să le-mplinim
Şi în fapte şi-n cuvinte
Credincioşi reali să fim.

Mare este presiunea
Unei lumi fără Hristos
De aceea rugăciunea
O ’nălţăm; e de folos.

Ţie-Ţi place separarea
De minciuni, de şmecherii
O, ce dulce Ţi-e chemarea
De păcat a ne feri...

Ne-ai chemat nu la trăire
Modelată de plăceri
Ci la acte de jertfire.
(Ştim c-acestea ni le ceri),

Ne-ai chemat la părtăşie
Cu Fiul, cu Duhul Sfânt
Să-i tratăm cu duioşie
Pe cei ce-n necazuri sunt.

Din dorinţa Ta curată
Ne-am făcut un ideal
Te cinstim, o, sfinte Tată
Du-ne-n plaiul Tău astral!

19 Iunie, 2009