Rugă

S-a uscat și ultimul pom
în grădină.

Soarele s-a săturat
să-l mai încălzească,
iar ploaia l-a uitat demult.

Dar
rădăcinile lui
sunt încă în pământ.

Tată,
trezește-Te!
E zi afară.

Zorii s-au ivit
peste munți.

Tată,
rugile n-au putrezit.

Cine să-mi mai arate răsăritul?
Cine să mă mai poarte pe spate?

Tată,
nu stinge și amurgul.

Încă n-a sosit clipa.

Am nevoie de Tine,
Tată.