1 E greu, adesea când mă găsesc
In toiul nopții să mă gândesc. .
De acele nopți incercate
In care lacrimile îmi curgeau așa scăldate. .

2 Pe obrazul frânt nemângâiat
Lipsit de orice putere și de oameni alungat. .
Din orice colț, de frați prieteni și cei mai dragi
Și dese orii luptândumă chiar și cu draci. .

3 Eram treaz, in veghere sa nu mă prindă somnul. .
Eram la marginea patului de zi in zi de noapte în noapte și îl chemam pe Domnul,
Iar astăzi sunt pe același pat
Unde o vreme plângeam neîncetat. .

4 Rugăciunea mai este, dar încetând
Nu că alta dată, in toiul nopții plângând. .
Mi-e dor de acea dragoste dintâi
Mi-e dor de când te aplecai să mă mângâi. .

5 Eram lovit dar fericit, că tu Isuse nicicând mai parasit
Tu nu te ai schimbat și ai fost mereu langa mine și vei fii căci așa ai promis. .
Dar omul e schimbător fata de creatorul meu ceresc
Tot ce trebuie sa fac aici jos pe pământ e sa cresc. .

6 Dar este nevoie de un învățător
SI te am aflat pe tine scump mângâietor. .
Dar eu m-am lepădat, și am încetat în rugăciune
Dar ce vreau, e să îmi ardă dorul în suflet și să scap de orice stricăciune. .

7 Mi-e așa de dor de cuptorul care ardea
Dar cu multa disciplină mă învață. .
Cum să rămân blând, smerit in incercare
Și cum sa merg înainte pe cărare.

8 Amu stau pe pat și plâng
Și îmi arde inima de acele oceane de lacrimi care în fiecare zii îmi curgeau pe obraz
Mi-e dor de susurul tău blând
Ce in toiul nopții îmi șoptea " nu te teme fiule, sunt cu tine, de vei face păsul tu făl cu mine, de vei merge undeva iamă si pe pe mine, ,

9 Și când strigam" Tată dam putere că nu mai pot sa fac niciun pas, nu mai pot aicea jos îmi vine doar gândul să mă las"

10 Tu îmi spuneai " eu am mers înspre via dolorosa cu greul tau calvar, dar pentru că te am iubit am dus-o până sus, iubindute cu orice pas"

11 O ce dragoste nespusă m-ai arătat colo sus pe cruce
Care prin rănile tare astăzi tămăduire îmi aduce
Tată mi-e dor de patria de nedescris
Mi-e dor de adevăratul paradis

12 Mie dor de Tine Celce l-ai creat
de Tine Dumnezeule prea-nalt
Acolo nu sunt lacrimi nici suspini dureri
Și o veșnicie numai mângâieri

13 Către cer privirea îmi o înălț în sus
și mă întreb
" Când vei veni stăpâne tată, m-am saturat de lumea aceasta rea,
și sunt doar un străin, un străin în ea"

14 Tu îmi spuneai " vino că pacea adevărată e la mine vino după calea Mea"
Sus in strălucire unde locuiești Isus
Eu știu că într-o zi Tu vei veni
Sus pe nori de slavă mireasa vei rapi

15 Dar ajuta-mă sa fiu treaz în așteptare
Sa fiu luat și eu colo sus unde durerea va dispare
De e noapte și mă tem te rog adumi zorii ce îi aștept
Că dese ori mi se lua chiar și suflarea din piept

16 Toate acestea o fost în trecut
Și dragostea mea de atuncea a abătut
De când am încetat în luptă
O gaură mi și făcut în burtă

17 Și tot cea ce îți cer Isuse
E să-mi asculți lacrimile mele nespuse
Care odată vărsăm neîncetat
Iar acuma au încetat...
Și Iartă-ma. . te rog
Amin