E ceva ceresc în munca
Unui câmp arat de tine.
Când te-ntorci seara cu carul
Pacea și sublim fiorul
Unei binecuvântări divine
Se coboară-n unde line.

Niciun om nu poate scoate
Decât ceea ce-i în el.
Temelie de-are stânca
Fiecare-și face munca
După-al stării sale fel:
Mai cu zel sau ușurel.

Darurile-s după toane,
Nu te bizui pe ele,
Ascult-a Domnului poruncă,
Bizuie-te doar pe muncă,
Numai ea n-o să te-nșele
Și-ți folosește-n zile grele.

Muncitorul bun privește
Cu respect aproape sfânt
Până și materialul
Ce-l prelucrează cu tot zelul:
Lemn, ori piatră, ori pământ
Pentr-un alt așezământ.

Cei ce nu pot să muncească
Sunt cei mai nefericiți.
Munca-i binecuvântare,
Sănătate pentru fiecare
Și har sfânt – așa să știți,
De-a munci nu vă feriți.
Amin. (Sâmbătă, 20 februarie 2021)