„Sarea-n bucate” e-un basm românesc
Povestind despre -un rege-amăgit,
De fete-ce cu miere lingușesc,
Adevărul sărat l-au gonit!

Mezina sinceră, alungată,
De-un prinț isteț a fost pețită,
La nuntă l-au poftit pe tată,
Cu zahăr hrana -i fu servită!

Dar la sfărșitul de istorii,
Regele amăgit, zaharisit,
A înțeles valoarea sării:
Fiica sinceră și-a prețuit!

Sarea e semnul vechi de legământ,
Sărând-dai gust la mâncare,
În orice jertfă descrisă-n Cuvânt:
Peste pâine și carne-pui sare!

În celulele trupul meu,
Sodiul are un rol important;
Doar dacă sufăr de inimă-eu
Voi primi un regim nesărat.

Sarea oprește -alterarea,
Și pielea ne-o dezinfectează
De energia cea murdară,
Chiar vorbe, glume ne... sărează.

Sarea amară e medicament,
Dar și conservă hrana-vara,
Turnată pe resentiment,
Îl poate izgoni afară!

S-avem sare în noi înșine-
Domnul Isus ne poruncește,
Ca să fim apți de orice bine,
Și să umblăm doar creștinește!

De n-am rămas sare curată,
Ce lumii să-i stopez stricarea,
De-s cu noroi amestecată,
Lumea mă va călca-n picioare!