Cât a dat Mântuitorul
autor. Diana G. U.

Cât a dat Mântuitorul, pentru omul în păcat,
Oare câtă suferință, pentru noi El a răbdat,
Cine azi se mai jertfește, cum pe cruce se jertfea,
Nimeni... numai Unul este,
Cel ce viața își dădea.

El a suferit în locul, celor care l-au respins,
Pentru ei ducea El lupta-n care moartea a învins,
Bunătatea Lui cea mare, l-a urcat pe cruce sus,
Să salveze omenirea,
El povara ei a dus.

A lăsat cereasca slavă, pentru cel ce e căzut,
Și în fața celor care, l-au scuipat... El a tăcut,
N-a cruțat nimic din Sine, doar la noi El s-a gândit,
Cand urca cu greu calvarul, când de bici era lovit.

A lăsat cununa slavei, pentru spini, pentru ocară,
Să aducă-n inimi pace, o eternă primăvară,
El, Stăpânul peste toate, într-o iesle s-a născut,
Ca să vadă-ntreg pământul, cât El l-a iubit de mult.

Crucea Lui vorbește astăzi, despre harul nesfârșit,
Ca s-avem de el azi parte, fără vină a murit,
Bucuria mântuirii, s-o simțim cu-adevărat,
Pentru mine, pentru tine, a murit... viața și-a dat.

Nu și-a plâns o clipă greul, a urcat mereu iubind,
Fără murmur, șovăială, nu a vrut ca să pierim,
Într-o jertfă fără seamăn, El în palme ne-a săpat,
Și cu sângele ce-o dată, se scurgea... El ne-a spălat.

Pentru noi, Cel fără pată, a răbdat și răstignirea,
Să cunoască-ntreg pământul, cât de mare-i e iubirea,
El n-a cunoscut păcatul, pe nedrept a suferit,
Ne-a adus iertare vie, cand a fost de om zdrobit.

Cine poate spune-n vorbe, prețul jertfei de la cruce,
Cum a dus El grea povară, cine poate-a o mai duce,
Nimeni n-a iubit ca Dânsul, nimeni n-a plătit ca El,
Pentru lumea rătăcită, se jertfea precum un Miel.
Amin