Ce creștini suntem noi oare
autor. Diana G. U.

Ce creștini suntem noi oare, dacă doar vorbim mereu,
Dacă nu întindem mâna, fratelui ce e la greu.

Cum vorbim despre iubire, dacă celui încercat,
Ușa noi nu i-o deschidem, ba mai mult... e judecat.

Când aproapele suspină, unde-i dragostea din noi? ,
Căci la adunare suntem, sfinți, umili, niște eroi.

Vorbe multe fără fapte, vede bunul Dumnezeu,
Căci sunt mulți lăsați în urmă, astăzi în poporul Său.

Ne numim creștini cu gura, ajutorul unde-i oare? ,
Pentru cel care în lipsuri, vre-o nădejde nu mai are.

Când un frate n-are pâine, oare nu cumva-l lovim? ,
Prin a noastră nepăsare, falși când spunem că-l iubim.

Dumnezeu ne cere fapte, nu doar vorbe-n adunare,
Toți suntem chemați în viața, s-avem rod... ajutorare.

Să-l hrănim pe cel ce n-are, pe cel gol să-l îmbrăcăm,
Și pe văduva ce plânge, pe orfan... să nu-l uităm.

Oare cât are valoare, vorba care nu alină,
Aruncată-n viața celui, care-n noapte-adânc suspină.

Ce valoare e-n cuvântul, fără fapte trâmbițat,
Este ungere din ceruri, Domnu-așa ne-a învățat?

Să luăm aminte bine, căci în trupul lui Hristos,
Toți sunt una, și slujirea, este numai cu folos.

Dacă unul e-n nevoie, și de greul lui nu știm,
Să ne punem o-ntrebare, oare cui noi îi slujim,
Amin