Când drumul meu se pierde-ntre suspine
autor. Diana G. U.

Când drumul meu se pierde-ntre suspine,
Și pașii mei sunt grei și obosiți,
De sus trimite-un înger către mine,
Să-mi spună: , , Nu te teme, sunt aici."

Când noaptea peste suflet se așează,
Și nici-o stea pe cer n-a răsărit,
Tu pui un om să știe să vegheze,
Să nu fiu la pământ eu doborât.

Nu-i îngerul cu aripi la vedere,
Lumina nu-i venită din senin,
Ci vine printr-un om plin de putere,
Ce-mi spune: , , Hai mai luptă-te puțin."

Când plâng și nu am cui spune durerea,
Când rana mea-i ascunsă-n zâmbet lin,
Din ceruri se coboară alinarea,
Prin omul cel de har ce este plin.

Când sufletul îmi plânge-n așteptare,
Și simt că nu mai pot să duc ce-i greu,
Tu-mi pui în cale-o mână de salvare,
Și-mi spui prin ea: „Cu tine sunt mereu.”

Când valuri mari se-abat peste ființă,
Și barca mea se clatină în val,
Tu îmi trimiți un om plin de credință,
Să-mi spună că m-aștepți l-al vieții mal.

Când simt că nu mai am nici-o putere,
Și ochii mei se umplu iar de plâns,
Tu-mi dai prin omul Tău o mângâiere,
Și-mi spui să lupt, să nu mă dau învins.

Când drumul meu e plin de încercare,
Și pașii mei se clatină mereu,
Tu îmi trimiți un om cu-a Ta răbdare,
Și-n glasul lui aud eu glasul Tău.

Iar dacă într-o zi voi fi eu însămi,
Trimisă către-un suflet apăsat,
Ajută-mă să-i vindec rana-n taină,
Așa cum Tu pe mine m-ai salvat.

Să fiu și eu un înger pentru cine,
Se luptă singur, fără ajutor,
Să-i pun în suflet pace și lumină,
Și să-i aprind de cer un foc de dor.
Amin