Nu vreau mărire de la oameni
autor. Diana G. U.

Nu vreau mărire de la oameni, ci har din mâna lui Isus,
Să am un răsărit de soare, când voi ajunge la apus.

Mai bine mic în fața slavei, decât de oameni înălțat,
Smerenia e drumul vieții, nu când de om ești lăudat.

Nu vreau cununa omenească, ci voia Lui s-o împlinesc,
Să-i port vreau chipul printre oameni, din drumul meu să nu opresc.

Mai jos în ochiul tuturora, când îi slujesc aș vrea să fiu,
Căci jos la cruce-i bucurie, și-n zori, și-n zi, și-n miez târziu.

Să fiu un vas de lut mereu, e-a mea dorință mare,
Ea este-n voia Celui sfânt, dorința-i salvatoare.

Nu caut cinstea unui om, ci să-mi păstrez valoarea,
Care mi-a dat-o Dumnezeu, să știu ce e iertarea.

Când mă golesc de sine eu, de har mă umple cerul,
Și pentru mine el plângea, jertfit când era Mielul.

Atunci pe cruce El mi-a spus, smerenia e calea,
Și dragostea de Dumnezeu, prezentă când e valea.

Mai bine e să fiu uitat, dar să mă știe Domnul,
El mântuire-mi poate da, ea nu este la omul.

Nu-mi caut dreptul cuvenit, căci Domnul știe toate,
Și-atunci când sunt nedreptățit, îmi face El dreptate.

Alege treapta cea de jos, ea este-nălțătoare,
La cruce de vei coborâ, vei căpăta valoare.

Acolo eu l-am întâlnit, pe Domnul... Salvatorul,
El dragostea în piept mi-a pus, și-n inimă-i viu dorul.
Amin