Când iubirea poartă chipul
autor. Diana G. U.

Când iubirea poartă chipul,
Dumnezeului de sus,
Harul viața însoțește, celui care stă supus.

Când tăcerea îți cuprinde, sufletul când ești lovit,
Ți-e lumină rază vie, ce pe cruce s-a jertfit.

Răsăritul cel de soare, când în zori este-o minune,
Ți-e privirea prin iubirea, ce salva întreaga lume.

Când ușoară-i suferința, treci mulțumitor prin ea,
Urma jertfei ce odată, te salva... e-n fața ta.

Când ți-e inima în cântec, pe adâncul de suspin,
Ai în tine Duhul vieții, când tu plângi... el ți-e alin.

Nimenea vre-o dat nu poate, să aline rana ta,
Dumnezeu e vindecare, vindecă... cu dragostea.

Când blândețea te îmbracă, vei fi doar strălucitor,
Căci blândețea este rodul, omului ce-i roditor.

Cine seamănă iertare, bucurie va găsi,
Dar și chipul Celui care, în curând va reveni.
Amin