Cât de mare ești, o, Doamne
autor. Diana G. U.

Cât de mare ești, o, Doamne, peste veacuri, peste zări,
Căci de Tine-ascultă toate, chiar și apele din mări,
Slavă Ta umple pământul, Tu ești Domn și-n infinit,
Se închină chiar și munții, glasul Tău când e-auzit.

Tu ești Domnul peste toate, nimenea nu e mai mare,
Tu aduci apusul zilei, dar și răsărit de soare,
Când vorbești se-apleacă norii, și furtună amuțește,
Și pustiul prinde viață, firul ierbii încolțește.

Faci dreptate printre neamuri, doar Tu ești judecător,
Mare este-a Ta lucrare, ce sădește-n inimi dor,
Strălucești în măreție, căci ești Doamne veșnic sfânt,
Pentru cel ce te iubește, hrană ești pe-acest pământ.

Brațul Tău cuprinde lumea, totul este-n voia Ta,
Cine stă la poala crucii, nu se poate clătina,
Tu trimiți și izbăvirea, căci și moarte-ai biruit,
Glorioasă e iubirea, pentru noi ce s-a jertfit.

Tu ai pus hotar furtunii, ca să tacă Tu i-ai spus,
Vuietul de ape Doamne, numai Ție ți-e supus,
Ești lumina cea din noapte, pentru cei care pășesc,
Doar pe urma Ta Isuse, spre liman Dumnezeiesc.

Peste tronul Tău de slavă, alta nu poate să fie,
Începutul și sfârșitul ești doar Tu, și-o veșnicie,
Când cobori cu-a Ta prezență, se cutremură pământul,
Vântul nu mai poate bate, se oprește chiar și timpul.

Tu ridici din praf țărâna, și-i dai viață prin suflare,
Tu ești Stânca ce oprește, clipa grea de încercare,
Când Tu poruncești... se face, când Tu vii... și moartea pleacă,
Cântă laude întruna, inima ce-i înviată.

Veșnicia-Ți este tronul, iar iubirea Ta-i lumină,
Harul Tău deschide drumul, către slava cea divină,
Tot ce mișcă ți se-nchină, slavă-ți cântă numai Ție,
Sfânt ești Doamne peste veacuri, și aici și-n veșnicie.
Amin