Ce-aș fi Doamne fără Tine
autor. Diana G. U.

Ce-aș fi Doamne fără Tine,
Fără iubirea ce mi-o porți,
În zilele puțin senine,
Și-n nesfârșitele reci nopți.

Ce-aș fi-n furtuna nemiloasă,
Ce mă-ngrozește-adeseori,
Mi-aduce-o mare deznădejde,
Să am eu teamă de-al ei nori.

Ce-aș fi Isuse fără zarea,
Care răsare s-o privesc,
Atunci când necredința bate,
La ușa mea... când obosesc.

Spre soarele din dimineață,
Privirea Tu mi-ai ațintit,
Spre malul suferinței mele,
Ca să rămân de neclintit.

Ce-aș fi când vine încercarea,
Povara ei când este grea,
Atunci când simt a Ta putere,
Când simt că ești de partea mea.

Atunci când cerul mă alină,
Ce-aș fi fără al Tău alin,
Ce lacrimile-mi șterge-ndată,
Să nu mai plâng, să nu suspin.

Fără cântarea biruinței,
Ce inima mi-a cucerit,
Eu ce aș fi în lupta vieții,
De n-aș cânta înveselit.

Pe aripile de iubire,
Mă poartă-n văi un dulce cânt,
Să fiu o floare și nu spine,
Pe trecătoarea de pământ.

Rămâi alăturea de mine,
Căci doar prin Tine aș putea,
Să trec prin lumea de ruine,
Urcând pe deal, pe Golgota.

Pe culmea lui... e răstignirea,
S-ajung în ea mult îmi doresc,
Pe urma Ta îmi poți da mie,
Un chip divin, Dumnezeiesc.
Amin