Harul mă ridică
autor. Diana G. U.

Harul mă ridică, când eu cad pe cale,
Treaptă mi-e cuvântul, când iar trec prin vale.

Soarele mi-aduce, numai mângâiere,
Când pe câmp de luptă, nu mai am putere.

Inima îi cântă, Celui ce dă viață,
Mâna Sa îmi șterge, lacrima pe față.

Bunătatea sfântă, ce aduce zorii,
Ea mă luminează, când alungă norii.

Dragostea divină-mi este desfătare,
Nu mă tem de nimeni, scutul meu e mare.

A creat pământul, cerul a făcut,
El este sfârșitul, El e început.

Cu putere vie, El mereu mă-mbracă,
Chiar și-n încercare, gura-mi să nu tacă.

Cântă ea întruna, Mielului ceresc,
Inima îi spune, cat eu îl iubesc.

Valea de-i adâncă, nu îmi este frică,
Brațul Său puternic, sufletu-mi ridică.

Trec de munți și ape, într-o clipă... . ndată,
Pe pământ nu-s singur, am un veșnic Tată.
Amin