Când suferința mă apasă
autor. Diana G. U.

Când suferința mă apasă, și nu mai văd pe drum lumina,
Tu, Doamne, ești a mea tărie, când plânsul îmi cuprinde vina.

Nu m-ai lăsat să cad pe cale, în bezna grea a disperării,
Căci mâna Ta mă poartă-ntruna, prin valea neagră-a încercării.

Simt spinii vieții-nfipți în mine, în trupul meu ce se frământă,
Dar Tu, Isuse-ai dus o cruce, una mai grea și mai cumplită.

În rana Ta găsesc balsamul, pentru durerea ce mă frânge,
Prin jertfa Ta de pe Golgota, în lupta grea pot doar învinge.

Nu înțeleg de ce-mi dai Doamne, atât de multă încercare,
Dar știu că-n foc e curățirea, și aurul ce-are valoare.

Așa și eu, prin suferință, mă lepăd iute de-a mea zgură,
Și ies mai pur, asemeni Ție, cum este apa vieții... pură.

Când iarăși rana este vie, și nu mai pot păși pe cale,
Doar harul Tău mi-e vindecarea, doar el îmi este alinarea.

Ai răsărit ca o lumină, ce nu se stinge niciodată,
Ești soarele ce umple slava, și veșnicia minunată.
Amin