Harul m-a găsit plângând
autor. Diana G. U.

Harul m-a găsit plângând,
Printre vise spulberate,
M-a făcut ca azi să cânt,
Dumnezeului... și-n noapte.

M-a făcut să văd lumina,
Și să am speranța vie,
Harul e izvor de viață,
Roua-n mijloc de pustie.

Mi-a adus zile senine,
Cand se tulbura furtuna,
Chiar și prin furtuna mare,
Sunt mereu cu Domnul una.

El o face ca să tacă,
El așterne valu-n mare,
Și prin har trec apa vieții,
Spre eterna îndurare.

Mi-a rupt lanțurile grele,
Căci el poat-elibera,
El mi-a cunoscut adâncul,
Rănile a vindeca.

El mi-a stins și focul care,
Umplea golul meu din piept,
El m-a ridicat din vale,
Căci El este viu și drept.

M-a dus dincolo de toate,
Ce încearc-a mă opri,
El îmi este scut în viață,
Ca să pot spre cer privi.

Și săgeata către mine,
Care este aruncată,
Nu poate să mă rănească,
Nu poate vre-un rău să-mi facă.

Minunat este în viață,
Cu Isus ca să trăiești,
Doar cu El mereu de mână,
Nu poți ca să obosești.

Harul Său este putere,
Harul Său e cercetare,
Azi din cer îl mai revarsă,
Îndurarea Sa e mare.
Amin