Pavel întâia Ep. c. Tesaloniceni...


Pavel Silvan și Timotei, cu de la DUMNEZEU
ajutor,
Către biserica tesalonicenilor,
Care este în Dumnezeu Tatăl
Și de la Hristos Isus.
Mulțumim totdeauna Lui, Dumnezeu Tatăl,
Cel aflat deasupra de astre,
Pentru voi toți, pe care vă pomenim în rugăciunile noastre,
Căci ne amintim neâncetat
În fața Dumnezeului Celui adevărat,
De lucrarea credinței care este în voi
Și dragostei și nădejdii tari, în Domnul Hristos
De-acum și până-n ziua de apoi! ...
Știm cum și voi știți
Frați de Dumnezeu preaiubiți;
Alegerea voastră în Evanghelia noastră;
Pe care v-am propovăduit-o,
Și pe care curat și cu drag ați primit-o,
Căci v-am propovăduit-o, nu cu slova și vorba
Goală
Ci și cu putere reală,
Cu Duhul Cel Sfânt
Și cu mare-ndrăzneală! ...
Fiindcă știți că din dragoste noi
Am trăit astfel printre voi,
Și voi înșivă ați călcat pe urmele mele
Și pe urmele Domnului Isus,
Pe care cum, mi-am propus
V-am condus,
Cu bucuria care vine de la Duhul Sfânt
Ați primit Cuvântul,
Cu multe necazuri îndurate,
Dar ați răzbătut pe calea
Credinței fiecare frate,
Așa că ați ajuns o pildă, pentru toți
Credincioșii
Din Macedonia, Ahaia și chiar din Iudeea,
Într-adevăr nu numai că de la voi,
Cuvântul Sfânt, al Domnului
Care le face toate noi,
S-a răspândit prin Macedonia și Ahaia
Și ale voastre deprinderi,
Și credința voastră mare
S-au răspândit pretutindeni,
Căci ei înșiși mărturisesc ce primire
Ne-ați făcut,
Și cum v-ați răscumpărat,
Că v-ați întors de la idoli,
La Dumnezeul Cel viu și adevărat
Și-l așteptați, pe Fiul Său, Hristos Isus
Pe care Tatăl, jertfă necurmată, l-a adus,
Și pe Care cu mare nădejde, îl așteptați de sus,
Căci El ne izbăvește de mânia când,
Zilele bat înspre apus! ...
Voi însăși știți fraților despre orice minte
Darnică,
Că venirea noastră la voi n-a fost zadarnică,
Acum când pe pământ s-a-ntins puterea Satanică,
După ce am suferit în Filipi, cum știți,
De la niște neisprăviți,
Am venit plini de încredere în Dumnezeul Nostru,
Să vestim Evanghelia lui
În mijlocul multor lupte,
Căci Evanghelia noastră nu se întemeiază
Nici pe rătăcire, nici pe necurăție
Și nici pe viclenie,
Ci pe credința cea vie! ! ...
Și fiindcă Dumnezeu ne-a găsit ai Lui vrednici,
De-a ne încredința
Evanghelia Sa,
Noi căutăm așa să vobim mereu
Nu oamenilor cărora a lăsat Evangelia,
Ci Lui Dumnezeu,
Cel Ce cunoaște inima,
Fiecăruia.
De-aceea cum știți n-am folosit cuvinte
Ademenitoare,
Nici vorbe măgulitoare
Nici haina lăcomiei
N-am spus, vre-un lucru rău,
Ne martor, Cel ce ne-a trimis, Dumnezeu! ! ...
Slavă la oameni n-am căutat
Nici la voi, nici la alții
Ni-s martori talanții
Pe care i-am câștigat,
Deși ca, Apostoli ai Lui Hristos,
Puteam cere cinste și folos
Ne-am arătat dimpotivă, blânzi,
În mijlocul vostru lucrători, demni ai viii,
Ca o doică, ce cu dragoste își crește copiii...
Astfel în dragostea, noastră fierbinte
Ajunsesem să vă dăm,
Nu doar, Evanghelia Lui Dumnezeu,
Fiecare să o cunoască,
Și să fie, vie mărturie,
Însăși odată cu ea
Și viața noastră! ! ... ,
Desigur știți și vă amintiți
Cum zi și noapte lucram,
Și vă vorbeam din, seară până-n seară,
Și vă-nvățam, fără a vă fi povară! ,
Voi sunteți martori, ca și Dumnezeu
Că am avut o purtare, sfântă și dreaptă,
Fără prihană pentru voi care ați crezut,
Și de la Evanghelie și credință
Nu v-ați abătut...
Și voi bine ne-ați cunoscut,
Și iată! ,
Am fost pentru fiecare din voi, ca un tată
Vă sfătuiam, vă mângâiam, vă adeveream
Și vă binecuvântam,
Și-ntr-un chip vrednic de DUMNEZEU,
Care vă cheamă, la Împărăția și Slava Sa,
Pentru că atunci, când ați primit Cuvântul
De la noi la-ți primit, nu ca de la oameni
Ci, ca pe Cuvântul Său, care lucrează în voi
Căci fraților voi ați călcat pe umele,
Bisericilor Lui Dumnezeu! ! ! ...
Care sunt în Hristos.
Ați suferit de la neamul vostru
Aceleași rele,
Pe care le-au suferit, din partea iudeilor și ele,
Iudeii aceștia au omorât,
Pe Cel Neprihănit,
Pe Iisus Hristos, iar pe noi creștinii și prorocii Ne-au prigonit,
Ei, Lui DUMNEZEU îi sunt urâți
Și-s vrăjmași tuturor celor din popor,
Ei ne opresc să vorbim neamurilor,
Despre Evanghelie și astfel să evite
Să fie mântuite,
Și pun totdeauna vârf păcatelor lor,
Prin a ține-n întuneric, mințile neamurilor,
Dar au ajuns rău, căci i-a ajuns mânia
Lui DUMNEZEU! ! ...
Noi fraților am fost, după un timp despărțiți,
De voi, cu fața, dar nu cu inima
Am avut cu atât o mai mare dorință, să vă vedem,
Am vrut odată sau de două ori(cel puțin eu Pavel) să vin la voi,
Dar m-a-mpiedicat Satana,
Căci cine este nădejdea, bucuria sau cununa
Noastră de slavă? ? !
Nu sunteți chiar voi, înaintea Domnului Isus
La venirea Lui,
Voi sunteți slava și bucuria noastră în fața Domnului! ! ...

Blându Ioan