Mai lupți tu oare?

Tu dragul meu ce din pierzare ai fost salvat de Dumnezeu
Și pe cărarea mântuirii Te-a pus ca să-L asculți mereu
Ai înțeles ce preț de sânge a fost plătit să fii salvat
Și ce iubire jertfitoare pe Golgota s-a arătat?
Ai învățat pe-a ta cărare să fii supus ca Domnul tău
Fugind de orice înălțare și de îndemnul înspre rău?
Ai învățat să-ți iubești frații și pentru ei să te jertfești
Stând lângă ei mereu aproape mai doritor să-i prețuiești?
Ai înțeles ce se așteaptă, ce se dorește ca să fii
În scurta ta călătorie când orele-s așa târzii
Și ce purtare fără vină ar trebui să ai mereu
În mijlocul lumii murdare ce nu știe de Dumnezeu?
Ai înțeles că ai ființa răscumpărată prin Cuvânt,
Că nu mai ești al tău de-acuma ci ești copilul Celui sfânt
Și că în dragoste Te-ndeamnă ca să trăiești mai cu folos
Împărtășind a Lui iubire la orice suflet bucuros?
Mai lupți tu oare pe cărare să fii cum Dumnezeu te vrea
Să fii mai sfânt și mai statornic chiar dacă vine vremea grea?
Îți mai păstrezi a ta credință mai vie astăzi ca oricând
Rugându-te cu-nflăcărare și cu inima lăcrimând?
Mai mergi cu râvnă pe-a ta cale să-ndemni și să îmbărbătezi
Pe cei loviți în greul luptei cu dragoste să-i priveghezi
Și mai ai dragoste de Domnul ca voia Lui să-ndeplinești
Trăind cu frații-n armonie luptându-te să biruiești?
Ia seama bine-n orice vreme pe ce cărare te îndrepți
Fii credincios în orice lucru dacă pe Domnul îl aștepți,
Căci zilele sunt trecătoare și totul este trecător
Dar lucrul tău în via sfântă arată cât ești iubitor.
Fă lucrul tău azi cu grăbire cât este timpul de lucrat
Să fii pildă pentru aceia care mereu au amânat,
Care nu se grăbesc s-asculte îndemnul spre un trai frumos
Și cu prea multă nepăsare rămân departe de Hristos.
Rămâi statornic totdeauna și fii în toate luptător
Dacă iubești cărarea sfântă și pe al tău Mântuitor,
Căci la capăt primești cununa în patria fără apus
Dacă te lupți cum ți se cere și faci așa cum ți s-a spus.