Bucuria când se duce,
Întristarea greu se lasă.
Și-atunci sufletul suspină,
Și în orice zi senină
Face noapte-ntunecoasă
Și ceață nespus de deasă.

Dacă tu ești credincios,
Nu doar simplu fariseu,
Poți fi pururi bucuros,
Viața ta e cu folos.
De ți-e tată Dumnezeu,
Nu ești singur să duci greu.

Orice bucurie mare,
Ca o mare izbăvire,
Este-n viață totdeauna
O garanție spre cununa
Veșnică de nemurire.
Este-o nouă-ntinerire.

De aceea viața celor
Credincioși e fericită,
Fiind pururi bucuroasă,
A găsit drumul spre casă.
Ea-i mereu întinerită,
Fiindcă a fost izbăvită.

Fii modest, fă totdeauna
Orice lucru cu bucurie!
Cine nu-i o slugă bună,
Nu e vrednic de cunună.
Nici stăpân bun n-o să fie,
Dacă-i prea legat de glie.
Amin. (Marți, 15 decembrie 2020)