Un alt text controversat este cel în care niște „copii” l-au tachinat pe Elisei, bătându-și joc de chelia lui. Acesta i-a blestemat în numele lui Dumnezeu. Ca urmare, doi urși au ieșit din pădure și au omorât patruzeci și doi dintre acești „copii” (2 Împărați 2:23-25). Dumnezeu apare aici ca o ființă capricioasă care pedepsește niște persoane minore, ce nu sunt conștiente de ofensele pe care le aduc.

          Traducerile Cornilescu și King James induc iarăși în eroare. O înțelegere mai bună a originalului ebraic este cea de „bărbați tineri” și se regăsește în traducerea New International Version. Cercetătorul Norman L. Geisler susține ideea că Biblia ne vorbește despre adolescenți/tineri periculoși, comparabili cu găștile de vagabonzi ai zilelor noastre, cu vârste cuprinse între doisprezece și treizeci de ani. [1] În plus, același cuvânt ebraic este folosit în 1 Împărați 20:14-15 pentru a descrie bărbați în armată.

          Atitudinea tinerilor față de Elisei este mult mai gravă decât pare la prima vedere. Aceștia i-au pus la îndoială calitatea de prooroc. Remarcile lor la adresa cheliei lui Elisei pot fi și aluzii la obiceiurile din acea vreme, prin care li se cerea leproșilor să se radă pe cap. Tinerii l-au batjocorit pe Elisei, un om cu autoritate primită de la Dumnezeu. Aceștia au defăimat caracterul lui Dumnezeu, al Cărui reprezentant era profetul. În acea vreme, un astfel de comportament era inadmisibil. Dacă ei rămâneau nepedepsiți, s-ar fi produs un impact negativ în societate, oamenii fiind încurajați să nesocotească mesajele nepopulare pe care Dumnezeu le trimitea prin proorocii Săi. În urmă cu câțiva ani, Ilie a stat împotriva preoților lui Baal și ai Astarteei, în fața întregii națiuni, pentru a întoarce inima poporului de la idolatrie. Elisei avea aceeași chemare din partea lui Dumnezeu. Lucrarea lui nu putea fi luată în râs de niște oameni batjocoritori.

          Atacul urșilor ar putea reprezenta chiar un act de îndurare a lui Dumnezeu, la fel cum a fost și dubla crimă comisă de Fineas, fiul lui Eleazar (Numeri 25:6-8). Precum afirmă și cercetătorul Norman L. Geisler, Dumnezeu încearcă să-i aducă pe oameni la El prin judecăți minore, înainte ca să se dezlănțuie judecata Lui finală. [2] Dacă israeliții s-ar fi pocăit după atacul urșilor, la fel cum s-au pocăit cei din Ninive la mesajul profetului Iona, nu ar fi urmat dezastrul care s-a abătut asupra întregii națiuni. [3] În final, Dumnezeu a luat viețile acelor tineri, nu Elisei. El i-a creat și El avea dreptul să le ia viețile. Când oamenii Îl batjocoresc și Îl înjură pe Dumnezeu, aceștia își asumă multe riscuri.

Bibliografie:

[1] Lee Strobel, Pledoarie pentru credința creștină, Cartea Creștină, Oradea, 2005, p. 128

[2] Ibidem, p. 132

[3] Walter C. Kaiser jr. , Peter H. Davids, F. F. Bruce și Manfred T. Brauch, Hard Sayings of the Bible, Downers Grove, III, InterVarsity Press, 199, pp. 233-234