Itinerar al vieții! ! ... (var.)


Ne-ai îndulcit, DOAMNE
Cu mierea albinelor, cu
Gustul nepieritor, al Pâinii,
Cu mireasma și floarea grădinii,
Cu apă, din al Stâncii izvor
Și mai ales, cu Harul Luminii,
Gândirii noastre, n-ai pus zăvor
Simțirii, memoria amintirilor,
Faptelor, MARELUI ZIDITOR
Numai că, a Ta măreție
Ne-a tulburat în mod repetat
Cînd la orice mică mânie
Comitem adesea păcat,
De ni-e sufletul, ca uscata pustie
Dar Îți lepezi mânia
Și-nlături nebunia
Iar, a Ta dulce iertare
Aduce o boare și un val
De ploaie, în pustia care
Ajunge grădină, pe-al Eufratului mal
Și-n suflet revine
UITAREA DE SINE
Și uitând de oftat
Aplecați, ca un mac
Și-n genunchi te-am rugat
Sa uiți fiecare păcat,
Să ne tai orice iuțime
Să ne ții, lângă Tine
În această lume a firii.
Nădejdea ne poartă
Pe drumeagul iubirii! ...
Când bați, Doamne,
La a inimii poartă
Și-Ți deschidem, îndată
Cu dragostea toată! !
Fiindcă, mă mir, Părinte,
De iubirea fierbinte
Ce le-o pui înainte,
CELOR CARE-AU GREȘIT
Dar pentru care, Hristos a murit! ! ...
Și din sufletul lor, urgisit
Toată răutate-a fugit
Când, Ți s-au măturisit
Pe ei, cu drag i-ai primit.
Mă întreb, care Părinte
Iartă pe cei ce/nainte,
S-au decis, unicul Fiu, să-I omoare
Și nu/nainte să-l chinuie tare,
Oricât ar fi rugămintea de mare? ? ...
Doar, Tu Dumnezeule... dai iertare
Celui sigur, că n-are scăpare
Apoi ne pui la-ncercare,
Tocmai în slăbiciunea, ce-o are fiecare
Dar ne dai și-o-ncredere mare! ! ! ...
Unii declară că n-au slăbiciuni,
Fiind mari, pacifiști, cinstiți și drepți! ...
Dar acestea-s minciuni...
Dacă nu se căiesc/niciodat,
De ce-au zis, cad precis
Într-un mare păcat,
Ce neiertat, îi coboară-n Abis.
Te rugăm, cu mare umilință,
Scapă-ne de păcatul, ce des ne-amenință,
Că degeaba vrem să ne schimbăm, cumva
Dacă-n lucrul acesta, nu facem, voia Ta! !
Și degeaba fugim, ca Iona, de TINE
Că știi naivitatea, ce ne rămâne,
Toate le cunoști, dinainte Părinte,
Știi și ce gând ne-ncolțește în minte! ...
Uneori ne arăți, lucruri bizare,
Care parcă, ne pun o-ntrebare,
(lucrurile Tale au toate-nțeles
Mai ales când ni le arăți mai des)
Întrebare, ce pune la-ncercare
Chiar pe cel ales,
Și ferit de minciună
Pare să spună:
-Răspund la-ntrebare
Dar, mai lasăm-o lună! ...
Oricum, cunoști, răspunsul oricui,
Dar vrei să vezi, sinceritatea lui,
Sau duhul, scăldat în minciună
Dacă o minciună, se pregătește să spună,
Cănd știi, că Te minte, la urmă,
Ți-aduce-n priviri nori mari, de furtună
Și foc de pucioasă și-amar, își asumă...
C-așa a mințit de la-nceput, Șarpele șiret
Ce-a voit să se ridice,
Și să aibă, Slava Creatorului Drept! ! ! ...
Iar, ca Luceafăr să rămână,
I se părea că-i prea puțin și nedrept! .
Făurit de la-nceput, de-a Ta mână,
A plăsmuit curând, o mare minciună
El a gustat, al măririi pahar,
Și din invidie, Ți-a ajuns adversar,
Plata acestei nedrepte-nălțări,
E Jalea, celei mai spectaculoase, căderi.
Adepții lui, pregătiți de măcel,
Vor arde grozav, împreună cu el,
Și-alături, de Fiară, prorocul mincinos
Și moarte,
Foc și chin veșnic și-au ales prin nedreptate.
Tu, celor aleși și tari, în credință
Le vorbești ingăduitor, prin a lor
Conștiință,
Cei insă lipsiți cu totul de ea
Aparțin cu totul, Altcuiva
Amăgitorului, oricărui popor...
Dar dacă cumva-Ți cere clemență
Îl ierți și îl iei, în a ta evidență.
Cel ce-i de Diavol, posedat
ASCUNDE CREDINȚA, CE I-AI ÎNCREDINȚAT
Dar cu-o credință, cât un grăunte
Recunoscându-și fiecare păcat
Și păzind tot, ce Tu i-ai lăsat,
Își recunoaște greșeala și-o etalează,
E UN FAPT, CE PENTRU TINE, CONTEAZĂ! ! ! ...
Și credința aceea, cât un grăunte
Milostivirea Ta, o face un munte,
Atunci orice I-ai cere, va împlini
Și Viața, de veci, i-o vei hotărâ in aceeași Zi.
Mă-ntreb, pe pământ cât valorează o zi,
Comparativ cu veșnicia fericită, ce-o va primi? ? ...
Chiar o singură zi, aici murdărită
De-a noastre păcate,
Dacă nu le-Ai uita, ne-ar conduce la moarte
Așa e și cu bucuriile mici, vinovate, deșarte, ...
Cu mâna Ta dreaptă, ce doar binele face
Păcatele toate, le-alungi la o parte,
Acum, robii tăi, Îți cer bucurie și pace,
Tu, de toate le dai și oricare, bine le-ai face,
Primesc înțelepciune și încredere multă,
Orice poruncă-mplinesc și Te-ascultă,
Te iubesc, au credință, în Tine
Și vin, la Hristos cănd îi chemi, Stăpîne! ...
Și-s mesagerii Tăi, pe pământ
Trăiesc cu-a Ta, pâine și răspândesc
Ceea ce le-ai dat, din Cuvânt! ! ...
Orice sfat sau poruncă ascultă,
Îți răspund la chemări, imediat
Cu incredere multă,
Nu ezită defel,
ȘI-ți răspund, cum făcea, Samuel:
-Vorbește, DOAMNE, robii Tăi, ascultă
Tu, Raiul le dai
Și miere, din stâncă,
Și Apa Vieții,
Și Pacea Ta, Sfântă
Fericire de tot negrăită,
Și-a Ta iubire, DESĂVÂRȘITĂ! ! ! ,
Trăiești între ei,
Ca o Cloșcă, păzind puii săi,
Legămintele Tale, le-Ai împlinit
DUMNEZEU, DUH ȘI FIU DESĂVÎRȘIT,
Împăratul, ce ne ia, în văzduh
Cu Biserica Sa, sfințită prin, Duh Sfânt
De când se-nchega aici pe Pământ! ! ...

Moldovan Pavel
31.07. 2021.
Alba Iulia