Iosif era tânăr și curat,
Cu Dumnezeu în gând mereu,
Dar frații lui, cuprinși de ură,
L-au aruncat într-un puț greu.

Vândut de-ai săi în țări străine,
Departe de părinții lui,
Părea că totul se destramă,
Dar mâna era-a Domnului.

În casa lui Potifar slujise,
Dar pe nedrept a fost închis,
Și chiar în temnița cea rece
Credința lui nu s-a învins.

Au trecut ani de așteptare,
Cu lacrimi, dor și suferinți,
Dar Dumnezeu, la timpul Său,
L-a ridicat dintre cei umiliți.

Din temniță ajunse-n slavă,
Și peste Egipt a fost înălțat,
Căci Dumnezeu îi pregătise
Un loc pe care l-a visat.

Când frații săi veniră iară
Și se plecară înaintea lui,
Iosif le-a spus cu bunătate:
„În toate mâna a fost a Lui.”

Când viața pare fără cale
Și nu-nțelegi de ce-ai trecut,
Încrede-te în Dumnezeu,
Căci planul Lui nu s-a pierdut.