Daniel se ruga zi de zi,
Cu fața către Dumnezeu,
Și chiar de împăratul porunci,
El nu s-a lepădat de El.

De trei ori pe zi îngenunchea,
Cu inima plină de credință,
Știa că Domnul îl priveghea
Și-i dădea pace și putere.

Dar oamenii, plini de răutate,
O groapă cu lei i-au pregătit,
Iar Daniel, cu demnitate,
În mâna Domnului s-a-ncrezut.

În groapa plină de fiare,
În noaptea rece și târzie,
Un înger Domnul trimise
Gura la lei să închidă.

Când dimineața s-a ivit,
Împăratul grabnic l-a chemat:
„Daniel, rob al Dumnezeului viu,
Te-a izbăvit El cu adevărat?”

Daniel răspunse cu credință:
„Da, Domnul meu m-a ocrotit,
El a trimis îngerul Său
Și gura leilor a-nchis.”

De-aceea, când vei fi-ncercat
Și lumea te va prigoni,
Rămâi statornic în credință,
Căci Dumnezeu te va păzi.