Un tânăr pășea înainte,
Cu-n toiag și-o praștie-n mână,
Nu avea armură strălucită,
Dar credința îi era stăpână.

În fața lui stătea Goliat,
Un uriaș cu glas tunător,
Dar David nu s-a înspăimântat,
Căci îl avea pe Domnul ajutor.

„Tu vii la mine cu sabie,
Cu suliță și cu scut greu,
Dar eu vin astăzi împotriva ta
În Numele lui Dumnezeu!”

A luat o piatră din pârâu
Și a pus-o în praștia sa,
A aruncat-o către uriaș,
Iar Goliat la pământ cădea.

Și Israel atunci a văzut
Că biruința nu-i de la om,
Ci vine prin puterea Celui
Ce este veșnic Sfânt și Domn.

Când înaintea ta se-arată
Un „Goliat” mare și cumplit,
Nu te teme, ci mergi prin credință,
Căci Dumnezeu nu te-a părăsit.