De-atâtea ori când ai venit în adunare
Cu sufletul-ntristat și suspinând,
Tu ai cerut o dulce-nviorare
Să-ți mai trimită El prin Duhul Sfânt.

De-atâtea ori când n-ai avut cuvinte
Ca să te rogi, doar lacrimi ai vărsat,
Isus, mereu, mereu a luat aminte
La duhul tău zdrobit și apăsat.

Și te rugai în taina nopții, iară:
„O, Doamne, sunt atât de păcătos!
Adu-Ți aminte cum odinioară
Eu Ți-am slujit, Părinte, bucuros...

Că mi-ai iertat păcatul și-a mea vină,
Din groapa morții Tu m-ai izbăvit,
M-ai așezat cu sfinții Tăi la Cină
Și mi-ai șoptit mereu că sunt iubit.”

Și vin și azi la Altarul Tău, Părinte,
Putere nu mai am... parcă s-a dus,
Cât îmi doresc ca slabele-mi cuvinte
S-ajungă-acum în cerul Tău de Sus!

Eu vin acum în numele Iubirii
Ce-a stat străpunsă atunci la Calvar...
Doar un Cuvânt de-mi spui, multe suspine
S-ar risipi pe-al vieții val, în har.

Privesc la Tine... Tu ești Biruință!
Și unde pot fugi de Harul Tău?
La cruce-mi plec din nou a mea ființă
Și-Ți spun, o, Doamne, că-mi pare-atât de rău...

Atât de rău de viața mea trecută,
De clipele pierdute în zadar...
Dar sunt aici... te rog, o, Doamne, -ascultă
Pe un păcătos ce plânge cu amar!

Mai dă-mi cântarea spusă-n miez de noapte
Și rugile fierbinți cu lacrimi mii...
Mai vreau să mai aud a Tale șoapte
Ce-mi aduceau în suflet bucurii!"

Dar în tăcerea nopții ce se-așterne
Peste lumini și umbre tot mai mult,
Se-aude un glas, din vremile eterne,
E glasul Celui pururi drept și sfânt:

„Eu te-am chemat la pace, biruință,
De pofta lumii tu să te ferești,
Să porți puterea în a ta, ființă,
Prin fapte, să arăți cât Mă iubești.

Eu te-am chemat să dai îmbărbătare
La toți acei căzuți în valul greu,
Și să le spui că Domnul milă are
De cel ce-și plânge-amar păcatul său.

Ai încheiat un Legământ cu Mine
Și-ai spus: Te voi sluji pân' la sfârșit...
Dar azi, la cruce, vii iar cu suspine
Și te vezi iar căzut și părăsit.

Ridică-te și stai 'naintea Mea,
Ca un ostaș ce își cunoaște deplin, chemarea!
Pe-această cale lupta este grea,
Dar nu lăsa în piept descurajarea!

Îți dau putere iar, prin Duhul Meu,
Să-ți împlinești pe-acest pământ menirea;
Prin valuri multe de-o să treci, mereu
Tu vei simți în pieptul tău iubirea.

Și când din Slavă voi veni la tine,
Să fii luat în cer la Dumnezeu,
Vei ști că mâna Lui, printre suspine,
Te-a însoțit pe cale tot mereu.”
****
"O, ia-mă iar in brațul Tău, Părinte,
Căci fără Tine cad pe drumul greu,
Mai dă-mi putere, pune-mi înainte
Menirea sfântă de ostaș al Tău!

La crucea Ta găsesc din nou iertare,
În șoapta Ta e harul salvator,
Din mii de lacrimi Tu îmi dai cântare
Și mă ridici mai sus de orice nor!"

Daniela Banita

07.09. 2026