Cuvântul „sclav” din Biblie reprezintă o traducere inadecvată și adesea înșelătoare a termenului ebraic original „eved” (עֶבֶד), care semnifică mai precis „slujitor”, „servitor” sau „lucrător”, în funcție de context. În mod similar, în Noul Testament, termenul grecesc „doulos” (δοῦλος) este tradus frecvent prin „sclav”, însă mulți traducători consideră că termenul „slujitor” redă mai fidel sensul intenționat – în special în contexte spirituale, precum cel în care Pavel se descrie pe sine drept „doulos” al lui Isus Hristos.

          Sclavia modernă (în special comerțul cu sclavi) a fost marcată de brutalitate, dezumanizare, constrângere, viol, tortură și o lipsă totală de protecție juridică. Sclavii erau tratați ca niște bunuri (proprietăți), nu ca ființe umane. În schimb, statutul biblic de servitor (sau rob) voluntar prezerva demnitatea umană a persoanei, oferea protecție juridică și asigura perspectiva libertății. Deseori, cei care ajungeau sclavi aveau datorii pe care nu le mai puteau plăti. Sclavia prezentată în Biblie era cauzată în general de factori economici, însă sclavia modernă era justificată prin rasism.

          Lumea antică nu dispunea de piețe ale muncii moderne, de sisteme de asistență socială sau de ajutoare de șomaj. În vremurile biblice, dacă o persoană nu-și putea întreține familia (și pe sine), a deveni slujitor prin contract (sau rob voluntar) era adesea singura opțiune viabilă și onorabilă care îi asigura supraviețuirea și stabilitatea. Statutul de slujitor din perspectivă biblică nu este ideal după standardele moderne, însă era mult mai uman și mai reglementat decât sclavia modernă sau cea antică (promovată de toate națiunile Antichității, inclusiv de romani). Acesta funcționa ca o formă de sprijin social, nu de exploatare, și punea accent pe milă, dreptate și protecție – în special pentru cei vulnerabili.

          Într-o epocă în care naționalismul, misoginismul, poligamia și cruzimea erau practicate pe scară largă, statutul de slujitor propus de Legea lui Moise îi proteja pe cei mai vulnerabili. Cu siguranță, reglementările date de Moise nu sunt desăvârșite (și nici ideale pentru orice epocă), deoarece țin cont și de epoca în care au fost aplicate (Matei 19:8). Totuși, Decalogul (cele zece porunci) este desăvârșit, iar toate orânduirile din legea lui Moise trebuie interpretate prin prisma Decalogului - care promovează dragostea de Dumnezeu și iubirea semenilor (Matei 22:40). Dar așa cum am arătat în articolul precedent [1], legea lui Moise a îmbunătățit radical statutul unui sclav, în comparație cu toate celelalte religii din Antichitate. În plus, este de notat că sfinții Vechiului Testament nu au ajuns la desăvârșire fără noi, biserica lui Isus Hristos (Evrei 11:40). La venirea Lui pe pământ, Isus Hristos S-a făcut blestem ca să ridice toate aceste blesteme care s-au abătut asupra rasei umane, din cauza păcatului (Galateni 3:13). Acesta a promovat iubirea semenilor și a vrăjmașilor. El a condamnat poligamia, mândria națională a evreilor (se considerau singura națiune aleasă de Dumnezeu) și misoginismul (a încredințat vestea învierii Sale unor femei, într-o epocă în care mărturia femeilor nu conta la tribunal). Mântuitorul nostru ne-a arătat astfel că Dumnezeu, Tatăl Său, este Părintele îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri (2 Corinteni 1:3; Coloseni 1:15-20). Acesta îi iubește pe toți oamenii, indiferent de naționalitate, de statut social sau de sex.

Bibliografie:

[1] (38) „Sclavia” din perspectiva legilor lui Moise (pasaje mai dificile) - Resurse Creștine