Am pornit pe calea vieții cu elan, încrezător
că să îmi găsesc menirea și un loc, va fi ușor!

Nu eram decât un fraged tinerel neîncercat,
Plin de vise și de visuri cum Iosif era odat'.

Și visam să am o casă într-un loc cu oameni calzi,
Unde razele de soare se coboară printre brazi.

Dar am așteptat zadarnic... căci, cu cât anii treceau,
Visurile mele toate ca în vânt se spulberau...

Și, târziu, în ceas de noapte, înțeles-am pe deplin
Că astfel voi Stăpânul ca să scrie-al meu destin

Pentru ca a mea privire să nu caute spre Pământ,
Ci spre lucrurile care se găsesc pe plaiul sfânt!

-Domnul meu, Tu știi prea bine cât de mult m-aș bucura
de-aș afla cât mai rămâne din călătoria mea! ...

Nicăieri nu sunt acasă, orișiunde sunt străin,
Tu-mi cunoști traseul vieții,
Știi că sunt un peregrin!

Jos este aglomerație, nu e loc și pentru mine
Dar în ceruri am o casă cu grădină, pe 'nălțime!

Cântă inima în mine: sus nu voi mai fi respins!
Sus e loc și pentru mine, pentru veci, în Paradis!

Dar ce bucurie mare aș avea de aș afla
Că mă chemi pe nori, la noapte, ca să intru-n casa mea! ...