Biblia ne arată clar că toți creștinii păcătuiesc. Epistola 1 Ioan ilustrează acest adevăr. Dacă susținem că nu avem păcat, ne înșelăm pe noi înșine și adevărul nu este în noi (1 Ioan 1:8). Dacă spunem că nu am păcătuit, Îl facem mincinos și Cuvântul Lui nu este în noi (1 Ioan 1:18). Dacă cineva dintre noi păcătuiește, avem la Tatăl un „Avocat”. Acest avocat este Isus Hristos care pledează în mod corect în favoarea noastră. Însă în aceeași Epistolă, apostolul Ioan pare că susține un lucru contradictoriu. El afirmă că oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu (1 Ioan 3:9).

          În textul original (limba greacă), verbul pentru „a păcătui” este folosit la timpul prezent continuu (în 1 Ioan 3:9). Acest lucru indică o acțiune repetată, continuă, un obicei. De aici deducem că un creștin autentic nu mai practică păcatul ca stil de viață, nu mai este rob al păcatului (Romani 6:12-14; Coloseni 3:5) și se sfințește (1 Corinteni 1:2; 2 Corinteni 3:18). Noua Traducere în Limba Română redă fidel acest sens: „Oricine este născut din Dumnezeu nu mai trăieşte în păcat, pentru că sămânţa lui Dumnezeu rămâne în el; şi el nu poate continua să păcătuiască, fiindcă a fost născut din Dumnezeu”. Există o mare diferență între cei născuți din nou, care se luptă cu păcatul și cei necredincioși, care se complac în păcat. Una este ca păcatul să locuiască în noi și alta este ca noi să trăim în păcat. Creștinii autentici sunt conștienți că păcatul nu mai domnește asupra lor și că Duhul Sfânt le dă putere să lupte cu firea pământească și să se sfințească (Romani 8:1-5).