1. Ceaţa tot mai gri era,
Norii tot mai mult veneau,
Şi aveam numai Cuvântul Tău,
Ce la piept eu îl strângeam.
Căutam un zâmbet plin,
Căutam zâmbet sublim,
Care pace îţi putea da când,
Norii tot mai mult veneau.

R: Tu esti tot,
Eşti tot în noaptea mea,
Eu mă aplec uşor la crucea Ta,
Căci pace doar Tu îmi poţi da.
Tot mai mult,
De Tine aparţin,
Să implinesc şi eu scopul divin,
Să dăruiesc zâmbet sublim.
El e tot!

2. Pe genunchi eu mă aplec,
Sufletul către Tine-ndrept,
Ceaţa care mă înconjura,
Începe a dispărea.
Soarele pe cer senin,
Îmi redă zâmbet sublim,
Iar căldura ce eu o primesc,
În jur eu răspândesc.

R: Tu esti tot,
Eşti tot în noaptea mea,
Eu mă aplec uşor la crucea Ta,
Căci pace doar Tu îmi poţi da.
Tot mai mult,
De Tine aparţin,
Să implinesc şi eu scopul divin,
Să dăruiesc zâmbet sublim.

R2: El e tot!
E tot în noaptea ta,
Aplecă-te uşor la crucea Sa,
Căci pace doar El îţi poate da.
El e tot!
E zâmbetul sublim,
Iar eu zâmbesc, nu vreau să mă abţin,
Să dăruiesc zâmbet sublim,
El e tot!