Când scriu aceste rânduri,
Eu vreau ca tu să știi
Că sunt un om mărunt
Ce scriu despre Cel Preaînalt.

Nu vreau să mă lauzi,
Nu vreau să îmi dai importanță,
Nu vreau să par arogant,
Nu vreau să mă pierd în lauri.

Vreau să-L vezi pe El în tot,
Să înțelegi pe deplin
Căci din cer e darul divin,
Iar eu nu am merit.

El e Cel ce dictează
Chiar și cea mai grea frază,
Iar mâna mea doar scrie
Să fie pe veci a Lui mărire.

Să Se facă cunoscut în lume
Chiar prin cel fără nume,
Căci cine poate fi mai mare
Decât Cel ce nu are hotare?