Slava Domnului (68)

   Pentru mine, Slava Domnului din întreaga Biblie este Domnul Isus Hristos, lucrarea Crucii și Neprihănirea Lui. Slava Domnului era și în Vechiul Legământ, dar era condiționată de puterea omului. Dacă vei face … Voi face. . ! Capitol 58 din Isaia. E vorba de post. Eu vreau să vorbesc despre -viața lui Hristos-. Citiți voi … Era legea faptelor, legământul făcut „Dumnezeu-om”. Citiți Exod 19-20. Era de neîmplinit de către om, doar „OMUL” Isus L-a împlinit. Omul făcea (postea) și nu vedea rezultate, apoi ajungea dezamăgit. „la ce să facem, dacă Tu nu vezi?” Omul nu se credea vinovat, ci Dumnezeu, deși legământul era, „dacă vei face, voi face și Eu”. Versetul 2. „În toate zilele Mă întreabă și vor să afle căile Mele, ca un neam care ar fi înfăptuit neprihănirea și n-ar fi părăsit Legea Dumnezeului său. Îmi cer hotărâri drepte, doresc să se apropie de Dumnezeu.” Noi acum zicem, eu fac fapte bune, mă rog, postesc… și viața mea e vraiște…, nu vrei să mă vezi? Religia vine și zice, -nu ai făcut bine, nu ai făcut destul, mai fă, mai predică, mai slujește mai mult, mai, mai…. - Și niciodată nu-i destul religiei, care zice, Dumnezeu nu poate fi mulțumit de tine, uite cum te-ai purtat… și aici Domnul prin Isaia le dă o listă de cum să facă ca să fie… Pe baza făcutului -bine- Dumnezeu le zice în vers. 6-14:

   Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanțurile răutății, deznoadă legăturile robiei, dă-le drumul celor asupriți și rupe orice fel de jug; 7. împarte-ți pâinea cu cel flămând și adu-i în casa ta pe nenorociții fără adăpost; dacă vezi un om gol, acoperă-l și nu-i întoarce spatele semenului tău! 8. Atunci lumina ta va răsări ca zorile, și vindecarea ta va încolți repede; neprihănirea ta îți va merge înainte, și slava Domnului te va însoți. 9. Atunci tu vei chema, și Domnul va răspunde, vei striga, și El va zice: «Iată-Mă! » Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, amenințările cu degetul și vorbele de ocară, 10. dacă îi vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, și întunericul tău va fi ca ziua-n amiaza mare. 11. Domnul te va călăuzi neîncetat, îți va sătura sufletul chiar în locuri fără apă și va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă. 12. Ai tăi vor zidi iarăși pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune; vei fi numit Dregător de spărturi, Cel ce drege drumurile și face țara cu putință de locuit. 13. Dacă îți vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ți faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă, dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să-L sfințești pe Domnul, slăvindu-L, și dacă-l vei cinsti neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale și nededându-te la flecării, 14. atunci te vei putea desfăta în Domnul, și Eu te voi sui pe înălțimile țării, te voi face să te bucuri de moștenirea tatălui tău Iacov”, căci gura Domnului a vorbit.” ------Legământul era, „dacă vei face, voi face și Eu”. Omul era -neprihănit- pe baza împlinirii acestor lucruri. Se cerea -neprihănirea- lui personală. Și dacă se putea împlini, Domnul Isus nu mai trebuia să pătimească Crucea în locul nostru. Dar acum o întrebare: Religia de ce nu poate vedea că nu sunt șanse cu această neprihănire personală? Pentrucă, religia este din -sursa- greșită, din cel rău și este pentru a opri extinderea Lucrării lui Hristos în om, pentru Biruință. Asta-I slava omului, în tot pasajul. Doar -Singur- în Hristos se poate, să te guverneze  Slava Domnului. Vom vedea în devoționalul următor. Amin! (va continua devo. 69.)