Ai fost oștean destoinic luptând lupta cea bună,
Cu gândul la răsplată, cu gândul la cunună
știind că niciodată nu se va veșteji,
C-o vei primi la capăt, acasă-n veșnicii!
Întreaga ta viață din greu te-ai războit
Cu răul dar prin Domnul mereu ai biruit!
Totuși, e pe departe de-a se fi terminat
Căci n-ai ajuns acasă, în raiul minunat!
Dar ești atât de-aproape de-al tău iubit Hristos,
De locul fără seamăn, etern și glorios!
Se-profilează-n zare Iordanul, printre nori:
Aproape ești de țintă, de-al tău Mântuitor!
Cu zel, drag suflet, luptă, cum nu ai mai luptat,
Căci și cel rău atacă tot mai înverșunat!
Să nu îți pierzi cununa acum chiar, la sfârșit,
Când doar puțin lipsește până vei fi sosit!
Cere oștiri de îngeri ca să te înconjoare
Ca să nu te ajungă săgețile-arzătoare!
Luptă în rugăciune până ce vei intra
În ceruri iar acolo tu te vei repauza!
Să nu îți pierzi cununa, la urmă, chiar acum,
C-odat' ajuns la capăt, începi veșnicul drum!