Doamne
Ne mai Suporți? ! ! ...


E coaptă lumea de păcat,
Pe Domnul Slavei, l-a uitat,
Și ne-ntrebăm, cam temători,
E timpul pentru secerat,
De ce suntem, nepăsători
Când timpul e să vii pe nori,
Nori mari și amenințători,
Cei ce-am greșit de-atâtea ori? ! ...
E mult, mai rea decât a fost,
Când trăia Iona, cu Ninive
Nu-i nimenea, să țină post,
Vin greutăți, ca și la Noe
De rugăciuni avem nevoie,
Din zeci și sute de motive,
Suntem mai răi, ca în Ninive! ...
Ninive parc-a, fost mai bună
Când Ion-asupra ei striga,
Ceea ce-a vrut, Domnul să spună,
În vreme-aceea, despre Ea,
Doar răutate-am, strâns in noi,
O viață, care stă s-apună,
E-aproape, viața de apoi,
Cu nou pământ și ceruri noi,
Se termină vremea din urmă,
Îngerii slavei, se arată,
Cu-acel ce-a fost, Păstor la turmă,
Și-i parc-un timp de judecată,
Te-ntrebăm Doamne, cât mai poți
Lumea stricată s-o suporți? ...
Dacă se declarase de-mpărat,
Atunci, un post justificat,
La oameni Doamne și la turme,
De ce nu le-am călca pe urme? ! ...
Și, în Ninive dac-a fost,
Iertată-n rugăciuni și post,
Te vei milostivi și-acum,
Când toți avem, atâta vină...
Să ne aduci, pe drumul bun,
Lumea, s-o cureți de neghină,
De milenii, bați la porți,
Închise, pline de rugină,
Cum Tată, poți să ne mai lași
Când suntem, trădători și lași,
Și-atâți se-ascund,
De-a Ta Lumină.
Aștepți popoare să-și revină,
C-au în Avraam, toți rădăcină,
Dar nu l-au ascultat pe Moise,
Și-aL Tău Fiu, ei l-au ucis,
Și-acuma fugm, toți de lumină
Și nu cunosc ce le-ai promis,
În amândouă, Legăminte,
Nu vor să facă, cum le-ai zis,
Tu o să-i lași, fără cuvinte,
La judecata, cea din urmă,
Dar câțiva, poate că păstrezi,
Cum ai păstrat, cei opt lui Noe,
Când de pe Tronul unde șezi
Vezi oamenii grămezi, grămezi,
Dar cine Ți-a făcut pe voie,
Se roagă doar, de-s în nevoie...
E copt tot lanul și așteapță,
Îngerul, pentru seceriș,
Și toată via este coaptă,
Iar strugurii, brumați ușor,
Înspăimântați, de-a viei faptă,
Așteaptă lama de cosor! ! ...
Se tem de judecata-Ți dreaptă
Când teascul, pregătit i-așteaptă,
Azi, nu în veacul viitor,
Ai milă Doamne și ne-ndreaptă,
Să fim o Turmă și-un Păstor,
Trăind în vecii vecilor,
Dar cred că primim, după faptă
Ai fost îndurător prin vremi,
Și Milostiv și-atât de bun,
E tocmai timpul, să ne cerni,
Se-aud bubuituri, de tun,
Covor de morți, pe străzi așterni
Și când nevoie e de pită,
Frați la luptă se-ntărâtă,
Cred că e vremea, potrivită
De-a ne păzi, de-orice ispită! ! ...
Să regretăm, orice păcat,
În Domnul să fim botezat,
Și-ascultători, de-acum să fim,
Și Doamne să ne pocăim! ...
Cuvântul Tău, să-l răsfoim,
Că ai murit ca, Om Divin,
Iertare, Ție să-Ți cerșim,
Creștini adevărați, să fim,
Și al Tău Nume, să-L Slăvim! ! !

P. S.
Ne-aduce vântul, pe la porți
Sufletele-a mii, de morți
Vin Doamne, dinspre răsărit,
De unde pacea a fugit,
Se-arată semnele, din Carte
Războiul, nu-i de noi departe
Iar Cain omoară, pe-al său frate,
Se-ntinde teama în cetate,
Fă-ne păcatele uitate! ...
Alungă-le de noi departe,
Du-ne, pe-a Ta cărare dreaptă,
Nu ne chema la judecată! ! ! ...

Moldovan Pavel
11.06. 2022.
A l b a