Slava Domnului (67)

   Fiindcă Domnul Isus a fost, este și va fi veșnic Slava lui Dumnezeu, la Cruce s-a descoperit ceea mai puternică Slavă a Lui:

   Marcu 15:33,34, 37,38. „Și când a venit ora șase, s-a făcut întuneric peste toată țara până la ora nouă. Și la ora nouă Isus a strigat cu voce tare, spunând: Eloi, Eloi, lama sabactani? 34. Care fiind tradus este: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit? 37. Isus a strigat cu voce tare și și-a dat duhul. 38. Și perdeaua templului s-a rupt în două, de sus până jos. -------Acest întuneric credea el, diavolul, că este biruința lui, de a birui pe BIRUITORUL. Dar s-a înșelat. Eram eu și cu tine nelegiuiții, murdarii, mizeria lumii acesteia, pe care Dumnezeu le încărca pe Isus, Slava Domnului, pe Preasfântul Fiu al Său, ca să ne salveze pe noi vinovații.

   La ora nouă când Isus a strigat cu glas tare, Eloi, Eloi lama Sabactani? Adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” ------Oare Îl părăsise? Și-a întors fața de la Fiul Lui Preaiubit? Putea Tatăl asta? Trebuia să poată, pentru că era în joc Cuvântul Lui, Dreptatea Lui. Omul a călcat dreptatea Lui, alegând pe diavol, iar Dumnezeu zisese omului, „când vei mânca din pom, vei muri”, te vei despărți de Mine. Omul nu a ascultat. Acum ca Dumnezeu, El putea să dea un decret de iertare, ori condamnare și distrugere a întregi rase umane și să creeze alta. Ce era asta, El putea. Dar Dumnezeu nu este mincinos, este Drept, Adevărat, iar Voia Lui era să aibă un „om” după Chipul Lui. Planul Lui era, cine a păcătuit să moară, să dispară. Cine a rezolvat? Isus „omul” adevărat, drept, curat a fost făcut păcat, cu păcatul meu și al tău, la Cruce. După ce toată răutatea omului a fost arătată pe El, pe Isus răstignit, de la ceasul al șaselea la al nouălea pe Cruce nu mai figura Fiul lui Dumnezeu, ci eu și cu tine, ticăloșii diavolului. Iar pe noi Tatăl nu mai putea să ne privească, El nu suferă păcatul… Chiar Fiul Isus, nu L-a chemat ca Tată, ci ca Dumnezeu. Înțelegem că erau despărțiți. Păcatul meu și al tău despărțea pe Tatăl de Fiul. Dar Slava Domnului S-a arătat. Trupul Lui a fost îngropat și eu și cu tine eram acolo împreună cu El, îngropați, dar Isus a biruit puterea morții și când a înviat, pe mine și pe tine ne-a cuprins în El, ne-a îmbrăcat cu El, cu Hristosul înviat. Și am rămas și suntem în El veșnicia întreagă în „Locul” care S-a dus să nu-L pregătească și acolo unde-I El suntem și noi, fii lui preaiubiți și în fiecare zi, situație și stare vedem Slava Lui manifestată în și cu noi fii Lui. Diavolul a fost înfrânt și prada, -eu și cu tine-, i-a fost luată din dinți. El nu mai are autoritate peste noi, ci noi avem peste el. Suntem deasupra lui și învățăm să ne disciplinăm mintea noastră, cu acest Adevăr adevărat, că suntem biruitori cu biruința Crucii Domnului Isus și Slava Lui ne învăluie totdeauna. Învățăm să trăim biruința Lui Hristos, din biruința Lui. Mulțumim Domnului Isus Hristos, că este și Slava noastră și-I dăm toată cinstea și onoarea Lui Fiului Preaiubit al Tatălui, noi ca „fii” și „frați” mai mici ai lui Isus. Amin! (va urma )