Când pașii tăi pornesc în marea lume,
Să nu uiți, draga mea, nicio secundă:
„Domnul te-a chemat pe al tău nume” [Isaia 43:1],
În brațul Său, nicio furtună nu te-afundă.

Învață să-ți păstrezi curată mintea,
Iar inima să-ți fie doar iubire,
Căci „lampa pentru pași îți e Cuvântul” [Psalmul 119:105],
Și candelă pe drum spre nemurire.

Când treci prin văi de umbră sau durere
Și simți că norii grei te înconjoară,
„În Domnul să îți cauți o putere” [Efeseni 6:10],
Căci El dă har și rana o înfășoară.

Să fii ca pomul cel sădit la ape,
Ce-și dă la vreme rodul în lumină,
„Păzește-ți inima mai mult ca orice” [Proverbe 4:23],
Iar viața-ți va fi binecuvântată, lină.

Iar când te uiți spre cer în rugăciune,
Să știi că dragostea Lui nu mai moare,
„Să nu te temi, căci Eu sunt tot cu tine” [Isaia 41:10],
E promisiunea Lui nemuritoare.