Învățătura despre învierea morților este prezentată în detaliu în Biblie. Există două categorii de oameni care învie (Apocalipsa 20:5-6). Cei care au parte de prima înviere sunt numiți fericiți, pentru că a doua moarte nu mai are vreo putere asupra lor.
Prima înviere nu este un eveniment unic, deoarece are loc în mai multe etape. Cea dintâi etapă se referă la învierea lui Hristos, primul rod (1 Corinteni 15:23). Primele roade reprezintă o mână de grâu copt luat din holdă înainte să înceapă secerișul. Ele sunt garanția a ceea ce trebuie să urmeze. Tot astfel, Isus Hristos este primul care a înviat, ca să nu mai moară niciodată. În Biblie există mai multe exemple de oameni care au înviat, unii chiar înaintea lui Hristos: Lazăr, Eutih, Tabita (Dorca), fiul văduvei din Nain, fiul văduvei din Sarepta, fiul Sunamitei, fiica lui Iair. Dar toți au înviat ca să moară din nou. Spre deosebire de aceștia, Isus Hristos a înviat într-un trup glorificat, pentru a trăi veșnic. După acest model vor învia și cei care sunt ai Lui. Toți cei care fac parte din biserica lui Isus Hristos, din toate generațiile, vor învia cu ocazia răpirii bisericii. Credincioșii care prind acest eveniment în timpul vieții lor vor fi transformați și vor dobândi trupuri glorificate (1 Tesaloniceni 4:13-18). Apoi, vor învia și cei doi martori care vor fi omorâți în timpul necazului cel mare (Apocalipsa 11:11). Cele mai corecte interpretări susțin că este vorba despre Ilie și Enoh. Aceștia au fost răpiți la cer și nu au gustat moartea. Dar nici Ilie și nici Enoh nu pot fi primii oameni care sunt răpiți la cer pentru a nu muri niciodată, deoarece modelul este Isus Hristos. De aceea, în timpul necazului cel mare aceștia vor reveni pe pământ ca să mărturisească despre Isus Hristos și să moară. Ulterior, cei doi martori vor fi înviați și vor avea trupuri glorificate, după modelul lui Isus Hristos. O altă etapă a primei învieri se desfășoară la finalul necazului cel mare, când vor învia martirii din timpul Strâmtorării (Apocalipsa 20:4-5). În plus, prima înviere îi mai cuprinde și pe credincioșii care nu au beneficiat de revelația specială (prin Isus Hristos), dar au răspuns cu credință revelației generale a lui Dumnezeu (Matei 25:34-40). În altă ordine de idei, Biblia ne spune că, imediat după învierea lui Isus Hristos, mulți dintre sfinții Vechiului Testament au înviat (mormintele lor s-au deschis) și li s-au arătat altor oameni (Matei 27:52-53). De fapt, aceștia au fost eliberați din Locuința Morților (sânul lui Avram – Luca 16:19-31) și au fost mutați în cer, în duh (precum Ilie și Enoh, când au fost răpiți la cer de către Dumnezeu). Într-adevăr, după ce Isus Hristos a biruit moartea, păcatul și puterile întunericului, El a fost în măsură să îi elibereze de acolo pe credincioși, deoarece El ține cheile Locuinței Morților (Apocalipsa 1:17-18). Însă acești credincioși vor învia în trup glorificat după necazul cel mare, înainte de mileniu (Daniel 12:13). Așadar, prima înviere include învierea Domnului Isus Hristos și a tuturor credincioșilor adevărați din toate timpurile (epocile).