Lumea-i bogată-n vorbire,
Dar în fapte este slabă.
Gândul fuge după lucruri,
Pline de păcat și otravă.

Păcatul este prețuit,
De tot mai mulți.
Suntem porniți spre a judeca,
Și nu spre a ne împaca.

Domnului întoarcem spatele,
Din rugăciune ne retragem.
Citim din cuvânt doar ce ne place,
Căci de Dumnezeu nu ne temem.

Nu ne vedem de treburi,
Isus este în batjocură.
Mințim, glumim ca cei răi,
Avem suflet plin de zgură.

Ne bucurăm uneori,
Și de necazul aproapelui.
Înțelepciunea ne lipsește,
Și dragostea care ne unește.

Fiecare de treaba lui,
Își vede fiecare.
Nici măcar o încurajare nu dăm,
Fiindcă nu mai avem răbdare.

Nădăjduim în lucruri slabe,
În inimă este numai murdărie.
Voia Sfântă nu o mai facem,
Fiindcă am revenit în rătăcire.

Să luptăm, să lucrăm,
Pentru Domnul am uitat.
Viața o facem o risipă,
Aproape că ne-am lepădat.

Timp iertării nu mai dăm,
Pe frați nu mai iertăm.
Ura ne-a cuprins,
Și mereu condamnăm.

Noi suntem mereu datori,
Să iubim și să înțelegem.
Să ne îndreptăm spre Domnul,
Pe calea dreaptă ca să mergem.

Dacă nu ne vom îndrepta,
Vom fi duși la judecată.
Viața noastră de până acum,
S-o lăsăm în mâna Sa curată.

Tot ce-i rău în mintea noastră,
Chiar acum să aruncăm.
Să pășim pe înțelepciune,
În Hristos noi să ascultăm.