Dacă te uiți în urmă la anii ce-au trecut,
Când stai în dreptul unei noi pietre de hotar,
Nu-ți concentra privirea pe ceea ce-ai pierdut,
Ci soarbe amintirea belșugului de har.

Ce-a curs în permanență ca apa de izvor,
Suficient de-a lungul oricărui anotimp,
În zilele cu soare și-n zilele cu nor,
Nu câte-o picătură la câte un răstimp.

Iar de privești în față, să nu te-ngrijorezi
De ce te-așteaptă mâine, sau următoarea zi;
C-un pas tot mai aproape spre cer să-naintezi,
Căci pân-ajungi, tot harul te va călăuzi.

Viața ta-i cuprinsă în har, și eu doresc
Să-l vezi tot timpul proaspăt, tot timpul minunat,
Să prețuiești valoarea acestui dar ceresc,
Neîncetat slăvindu-L pe Cel ce ți l-a dat.