În Vechiul Testament este prezentat conceptul unei împărății trainice, instaurate pe pământ, în fruntea căreia este Isus Hristos. Drept dovadă, ucenicii Mântuitorului Îl întreabă în repetate rânduri despre vremea în care își va instaura acest regat (Faptele Apostolilor 1:8; Matei 24:3). În Noul Testament Duhul Sfânt ne revelează, prin apostolul Ioan, cât va dura această împărăție (Apocalipsa 20:1-6).

          Vechiul Testament conține foarte multe profeții despre istoria și viitorul lui Israel, care nu s-au împlinit niciodată. Împărăția milenară este un cadru ideal în care aceste preziceri se vor împlini. Dumnezeu a făcut mai multe legăminte cu poporul Israel, care se vor implementa după necazul cel mare. Conform legământului cel nou, trebuie să aibă loc regenerarea spirituală a națiunii Israel (Ieremia 31:31-34; Isaia 30:18-22; Isaia 45:17; Ezechiel 11:17-20; Romani 11:25-27; Zaharia 13:8-9). Reformarea spirituală a națiunii Israel va începe după finalul Strâmtorării și înainte de începutul mileniului, când rămășița credincioasă Îl va recunoaște pe Isus Hristos ca Mesia. Iudeii își vor plânge amarnic păcatele. Momentan, poporul Israel este recunoscut ca națiune în lume. Iudeii au o țară în care pot locui și mulți dintre ei s-au întors acolo în ultimii ani. Dar nu a avut încă loc regenerarea spirituală a națiunii Israel, despre care ne vorbește și profetul Ezechiel, în secvența referitoare la valea oaselor (Ezechiel 36:1-14). În plus, alte legăminte care trebuie să se împlinească sunt legământul palestinian (Deuteronom 29:1-30:10; Isaia 11:11; Ieremia 31:7-10; Isaia 43:5-7) și legământul făcut cu Avraam, Isaac și Iacov (Geneza 15:18-21; Geneza 26:1-3: Geneza 28:13-15). Conform acestor promisiuni, poporul Israel va fi adunat dintre neamuri și va stăpâni toate teritoriile de la râul Egiptului (Nil) până la râul cel mare Eufrat (în timpul mileniului, teritoriul lui Israel va încorpora Libanul, nordul Egiptului, Siria și unele regiuni ale Iordaniei - Edom și Amon). Niciodată în istorie poporul Israel nu a deținut un teritoriu atât de mare. Însă profeția se va împlini în mileniu, când Isus Hristos își va instaura împărăția, cu sediul la Ierusalim (Ezechiel 47:13-48:35). Pe de altă parte, legământul davidic trebuie să se împlinească tot în timpul mileniului. Dumnezeu i-a promis lui David că urmașii lui vor stăpâni țara și că scaunul lui de domnie va fi întărit pentru veșnicie (2 Samuel 7:11-16; 1 Cronici 17:10-14; Luca 1:32-33). Trebuie deci să se instaureze o împărăție în care pe scaunul de domnie al lui David să stea un urmaș al acestuia. Într-adevăr, în timpul mileniului, Mântuitorul va domni peste pământul unde a fost umilit și batjocorit (de Irod și de fruntașii iudeilor) și unde a fost ispitit de Satan, care a reclamat stăpânirea asupra pământului.

          Vor exista două categorii de participanți la mileniu, din ceata celor care au parte de întâia înviere. Biserica lui Hristos, martirii din timpul Strâmtorării și credincioșii din diferitele epoci ale omenirii, care au beneficiat de o revelație parțială (sfinții Vechiului Testament, alți credincioși din aceeași categorie cu Iov) vor învia în trup glorificat, după modelul Mântuitorului. Aceștia nu vor locui pe pământ, ci în Noul Ierusalim ceresc, împreună cu îngerii lui Dumnezeu (Evrei 11:13-16; Apocalipsa 21:2-22:5). Isus Hristos va avea reședința principală în Ierusalimul ceresc, dar slava Lui va umple și cel de-al patrulea templu din Ierusalimul de pe pământ (locul de pe pământ de unde va conduce toate lucrurile în timpul mileniului). Cea de-a doua categorie de oameni care vor popula fizic pământul sunt rămășița lui Israel și neamurile care nu vor primi semnul fiarei (arătând frică de Dumnezeu și compasiune pentru semenii lor în timpul Strâmtorării).

          Isus Hristos va împărăți peste întreg pământul (Ieremia 33:14-17; Zaharia 14:9) și va împărți dreptul la guvernare cu sfinții din Ierusalimul ceresc. Aceștia vor coordona activitățile de pe pământ și vor judeca națiunile participante la mileniu. Biserica lui Hristos va fi împărăteasă în mileniu, din postura de soție a împăratului. Bisericii i s-a promis că va împărăți împreună cu Isus Hristos (2 Timotei 2:12; Apocalipsa 3:21) și că va judeca lumea (1 Corinteni 6:2; Matei 19:28; Luca 22:28-30). Biserica va fi asistată în activitatea de conducere de către martirii din necazul cel mare, care vor domni și ei pe durata celor o mie de ani (Apocalipsa 20:4). Tot astfel, ceilalți sfinți din Ierusalimul ceresc vor avea funcții de conducere în mileniu, în funcție de răsplata primită. De exemplu, împăratul David va fi voievod peste Israel (Ieremia 30:8-9; Osea 3:4-5; Ezechiel 34:21 24; Ezechiel 37:24-28).

          Toate națiunile participante în mod fizic la mileniu vor avea conducători, prinți, judecători și consilieri (Ezechiel 45:8; Isaia 1:26-27; Isaia 32:1; Luca 19:12-28; Zaharia 3:1-7). Aceștia vor fi subordonați sfinților din Ierusalimul ceresc. Dintre toate națiunile pământului, poporul Israel va avea rolul de a răspândi Evanghelia în mileniu (Mica 4:1-2: Zaharia 8:22-23), în timp ce neamurile vor produce toate bunurile necesare vieții, inclusiv pentru Israel (Isaia 60:11-12). În acest sens, neamurile îi vor sluji pe iudei (Isaia 14:1-2; Isaia 49:22-23; Isaia 61:1-7). Chiar și statele arabe care vor mai rămâne pe perioada mileniului (egiptenii, locuitorii din nordul Irak-ului) vor trăi în pace cu poporul Israel (Isaia 18:19-25). Însă alte state arabe, precum Arabia Saudită, vor înceta să mai existe în mileniu, iar teritoriile lor vor rămâne pustii (Ieremia 49:28-33). Pe de altă parte, capitala politică, economică și religioasă a mileniului va fi orașul Ierusalim. De acolo va fi dirijată activitatea pe întregul pământ (Ieremia 3:17; Ioel 3:18-21; Deuteronom 15:6).

          Comunicarea dintre sfinții din Ierusalimul ceresc și locuitorii mileniului va fi facilitată de Dumnezeu. Sfinții din noul Ierusalim au trupuri glorificate, după modelul lui Hristos. În funcție de răsplata fiecăruia, ei vor primi sarcini speciale de coordonare a unor activități pe pământ și vor fi înzestrați cu putere supranaturală ca să comunice cu oamenii de pe pământ, asemenea îngerilor. Diavolul și forțele întunericului nu vor mai fi pe pământ în timpul mileniului, ca să încurce această comunicare. În vechime, arhanghelul Mihail a fost împiedicat de căpeteniile demonice ale Persiei și Greciei și a fost nevoit să lupte cu ele pentru a-și face lucrarea (Daniel 10:5-21).

          Lucrarea de desăvârșire a sfinților Vechiului Testament se va face după modelul bisericii (Evrei 11:40). Deși acești sfinți au trăit după legea iudaică, Dumnezeu nu putut să îi declare desăvârșiți. Însă după moartea și învierea lui Isus Hristos, a apărut o altă categorie de sfinți pe pământ (biserica), ca rezultat direct al jertfei Mântuitorului. Biserica lui Isus Hristos reprezintă modelul după care toți ceilalți sfinți (din vechime, din necazul cel mare, din mileniu) vor fi declarați neprihăniți. Nu tot Israelul va fi în Ierusalimul ceresc. Rămășița credincioasă va popula pământul în timpul împărăției de o mie de ani. La finalul celor o mie de ani, împărăția milenară și cea din Noul Ierusalim se vor uni într-o împărăție veșnică (1 Corinteni 15:21-28; Daniel 7:13-14).

          Capitala spirituală din timpul mileniului va fi orașul Ierusalim (Mica 4:1-4; Isaia 66:23; Ezechiel 40:1-46:24; Zaharia 14:16-19). După cutremurele de pământ din timpul Strâmtorării, topografia pământului se va schimba. Un munte mare va apărea pe teritoriul Israelului. Pe platoul acestui munte va fi cetatea Ierusalim, iar închinarea va avea loc în cel de-al patrulea templu, situat în nordul Ierusalimului. Neamurile vor merge la Ierusalim ca să învețe legile Domnului și să sărbătorească sărbătorile iudeilor. Cel de-al patrulea templu nu va avea un chivot al legământului (Ieremia 3:16). Totodată, nu va mai exista o perdea de despărțire între Sfânta și Sfânta Sfintelor și nici nu va mai fi un mare preot de origine omenească. Cel de-al patrulea templu va fi locul în care gloria lui Dumnezeu se coboară pe pământ și locul de unde Isus Hristos va împărăți și va conduce politic și religios întreg pământul (Ezechiel 43:7). În timpul mileniului, sistemul de jertfe va continua (Zaharia 14:16; Isaia 56:6-8; Ieremia 33:15-18; Ezechiel 43-46). Doar fiii lui Țadoc, dintre fiii lui Levi, vor sluji la templu. Voievodul (David) va intra în templu și se va închina împreună cu preoții. Acesta va coordona activitățile de la templu, astfel încât să existe mereu animale pentru jertfele de ispășire (Ezechiel 46:1-20). Toate jertfele aduse la templu vor avea un caracter comemorativ, în cinstea Domnului Isus Hristos (Maleahi 1:11). Nu se va restabili sistemul mozaic de închinare, deoarece Isus Hristos este sfârșitul Legii. Însă după ce Mântuitorul a fost adus ca jertfă pe Golgota, Israel nu L-a recunoscut ca națiune. Acesta s-a întors înspre neamuri și și-a format biserica Lui. Cina Domnului este un act care comemorează patimile Mântuitorului și care se face în cinstea Lui până la răpirea bisericii. După necazul cel mare, Isus Hristos își va îndrepta atenția înspre rămășița lui Israel. Mântuitorul nostru va institui un alt act comemorativ în cinstea patimilor Sale (jertfele), dar în felul poporului Israel, nu al bisericii.

          Viața din timpul mileniului va fi diferită de cea de acum (Isaia 2:1-4; Isaia 11:6-9; Isaia 65:17-25: Mica 4:1-5; Osea 2:18; Ioel 3:18; Amos 9:13-14; Ioel 2:19; Isaia 49:10). Natura se va regenera, locurile pustii se vor transforma în izvoare de apă, iar pământul va fi foarte roditor. Chiar și munții vor fi plini de struguri, grâu și ulei. Se va ara și se va semăna în același timp, iar recoltele vor fi atât de bogate încât nu va mai exista foamete pe pământ. Nu vor mai fi conflicte pe pământ, oamenii nu vor mai investi în arme sau în arta războiului. Se va reinstaura regimul vegetarian din grădina Eden. Toate animalele vor fi ierbivore și vor locui împreună fără să-și facă rău. Majoritatea oamenilor vor trăi mult, zilele lor vor fi ca zilele copacilor. Cei care se vor sfinți vor trăi până la finalul mileniului și vor intra direct în eternitate. Oamenii care se vor naște în mileniu vor avea natură păcătoasă, chiar dacă Diavolul va fi închis în Adânc, ca să nu mai înșele lumea. Aceștia vor avea la dispoziție o sută de ani ca să se pocăiască. Cei care vor refuza să-L recunoască pe Isus Hristos ca Mântuitor al vieții lor vor muri la vârsta de o sută de ani și vor fi blestemați ca păcătoși. Tot pământul va fi plin de cunoștința Domnului.