CE HAR MĂREȚ!
Autor: REBECA MECHEȘ SUCIU
Album: POEZII/ vol. 3
Categorie: Multumire
CE HAR MĂREȚ!
Ce har măreț că am vedere,
Că pot s-admir tot ce-i în jur:
Superbul răsărit de soare
Și-apusul lui de la amurg.
Ce har măreț că pot s-aud
Duiosul tril de ciocârlie,
Care străbate-ntregul prund
Și îl îmbracă-n voioșie.
Ce har măreț că pot vorbi,
Că n-am o limbă încurcată,
Ca astfel tot ce pot rosti
Să fie înțeles de-ndată.
Ce har măreț că pot gusta
Din bunătăți zi după zi.
Luându-le, eu voi putea
Să mă hrănesc spre a trăi.
Ce har măreț că pot simți
Tot ce ating sau mă atinge,
Pot să gândesc și pot iubi,
Pot să zâmbesc, dar pot și plânge.
Prin harul Tău mi-ai dat de toate
Cu un cântar nemăsurat.
Realizez, privind de-aproape,
Cât sunt de binecuvântat.
Si totuși, harul cel mai mare
E să Te văd în tot și-n toate,
S-aud vocea-Ți mângâietoare,
Să-Ți pot vorbi și-n zi și-n noapte.
Să gust din marea-Ți bunătate
Ce mi-o oferi în orice zi
Și să Te simt mereu aproape,
Să nu-ncetez a Te iubi.
Iar când al trâmbiței semnal
Va răsuna și pentru mine,
Să spun, pe-al veșniciei mal, :
„Ce har măreț să fiu cu Tine!”
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/328258/ce-har-maret