Demult, demult în Babilon trăia un împărat
Avea palate și moșii, era tare bogat.
Avea puzderie de robi și roabe câte vrei,
Catâri și cai, și vaci frumoase și turme mari de oi.

Avea atâția slujitori ce l-ascultau în toate
Ce îl slujeau necontenit în vastele-i palate.
Avea paharnici, dregători și ghicitori în stele,
Avea soții și țiitoare ce se mândrea cu ele.

Acolo jos, în valea Dura gândise Nebucadnețar
Să facă un bărbat din aur, înalt cât un stejar.
Să aibă chipul său frumos, să strălucească în soare
Căci nu e altul cum e el: puternic, dur și mare.

Și-a poruncit să vină, la el toți slujitorii
Să vină dregătorii și toți îngrijitorii,
Să vină lumea toată cum el a poruncit
Ca să sfințească chipul, care l-a construit.

S-au strâns cu toți grămadă, s-au strâns judecătorii
Și căpeteniile toate și toți cârmuitorii,
În fața chipului de aur ce se înălța spre soare
S-au așezat în jurul lui, de la cel mic la mare.

Se auzi un glas de crainic strigând cu voce tare:
-Voi oameni buni de orice limbă, voi, neamuri și popoare,
În clipa când veți auzi instrumentele cântând
Să vă aruncați pe dată cu fața la pământ.

Să vă închinați în fața chipului sculptat
S-aduceți închinare cum n-ați făcut vreodat’.
Și cine n-o va face va fi pus în cuptor
Să ardă cu durere în focul arzător.

Abia își spuse vorba crainicul bucuros
Că mii de instrumente cântau acum voios
Și toți s-au aruncat cu fața la pământ
În fața chipului ‘nălțat de împăratul “sfânt”

Și nu trecu mult timp și iată doi Haldei
Veniră să pârască pe niște bieți Iudei.
Ce nu voiau nicicum genunchii să-i aplece
În fața unui chip fără de viață, rece.

-Și cine sunt aceștia ce îndrăznesc pe față
Să n-asculte porunca mea, să riște a lor viață?
-Meșac, Șadrac și Abed-Nego, sunt trei iudei
Ei nu se-nchină chipului și dumnezeilor tăi.

-Să vină acum! Să vină toți la mine!
În fața chipului de aur cu toții să se închine!
La împărat se prezentară în grabă trei bărbați
-Oare ‘nadins în fața chipului nu vreți să vă închinați?

Acum, vreau să fiți gata ca să vă inconvoiați
La sunetul trompetei, voi, pe genunchi să stați.
De nu, o să vă arunc în foc ca să vă vadă lumea
Și cine o să vă scape atunci din mâna mea?

-Noi nu-ți răspundem la cele de mai sus
Avem un Dumnezeu rămânem Lui supuși.
Căci acest Dumnezeu căruia Îi slujim
Ne va salva din foc, din mâna ta și chin.

Și chiar de nu ne scapă nu ne vom închina
Chipului tău din aur făcut de mâna ta.
Noi nu ne închinăm la idoli fără viață
Făcuți din aur și argint cu inima de ghiață.

-Vai! Câtă îndrăzneală și câtă dezonoare
Mi-au arătat aceștia prin neascultare!
Cu fața mânioasă, își cheamă slujitorul
Să-ncingă de șapte ori mai mult cuptorul.

Și porunci ostașilor să îi lege cât mai tare,
Ca nu cumva să scape din a cuptorului vâltoare,
Bieții Sadrac, Meșac și Abed-Nego au fost legați
Și în cuptorul încins au fost toți aruncați.

Limbile de foc ce stăpâneau cuptorul
Arseseră ostașii și chiar și slujitorul
Ce aruncase-n foc iudeii care au îndrăznit
Să n-asculte de împăratul care le-a poruncit.

-Dar iată că-n cuptor, alături de cei trei
Mai este un bărbat alăturea de ei.
N-am aruncat noi trei în focul arzător?
Oare văd eu greșit? Sunt patru în cuptor?

-O, negreșit stăpâne, noi am băgat doar trei…
-Chipul celui de-al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei!
Și apoi se ridică în picioare, se-apropie încet
De cuptorul înflăcărat care ardea cu trosnet.

Și se vedea înăuntru cum erau dezlegați
De hainele cu care fuseseră legați,
Căci ostașii i-au legat cu mantiile lor
Când au fost aruncați cu toții în cuptor.

-Șadrac, Meșac și Abed-Nego ieșiți acum afară!
Iar ei, cu toți ieșiră, încet se deplasară
Spre împăratul care privea cuptorul încins
Uitându-se la ei, că focul măcar nu i-a atins.

Priveau toți slujitorii și nu puteau să creadă
Că focul infernal nu a putut să-i ardă,
Limbile de flăcări nu le arsese un fir de păr măcar,
Nici haine și nici trupul și asta vedeau clar.

Atunci strigă-mpăratul, strigă cu voce tare:
-Binecuvântat să fie Dumnezeul bun și mare
A lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego care a trimis pe loc,
Îngerul Său puternic ce i-a salvat din foc.

Căci au ales să nu-L dezonoreze
Pe Dumnezeul care putea să îi salveze.
Au preferat să calce porunca omului
Decât să nu asculte de Legea Domnului.

Acuma vin la voi, vă dau o nouă lege:
De Dumnezeul lor nimeni să nu se lege,
De va fi careva ce-L va vorbi de rău
Praful se va alege de tot avutul său.

Căci nu există în lume un Dumnezeu mai mare
Să poată izbăvi și să ne dea salvare.
Iar pe cei trei Iudei ce i-am nedreptățit
Puneți-i în loc de cinste căci mult i-am chinuit.

***
Ce minunat e Domnul priviți un pic spre El
E Domnul Isus Hristos, Sfântul lui Israel,
Pe noi ne-a dezlegat de lanțurile grele,
De a păcatului robie ce-am fost legați cu ele

Ne-a îmbrăcat în haine albe neprihănirea Lui,
Când am făcut un legământ cu El în apa botezului.
Ne-a pus la loc de cinste ca fii de Dumnezeu,
Și numai prin credință, vom fi cu El mereu.

Vino la Isus astăzi, să Îl mărturisești
Vino să-ți spui păcatul și să te pocăiești!
Vino astăzi la Domnul, să fii moștenitor,
El este Împăratul și Domn al domnilor!

Amin!
30.08. 2026