În poporul Israel, trei lucruri se făceau în cazul unei nunți. În primul rând, părinții băiatului făceau un contract al nunții împreună cu părinții fetei. Aceștia le plăteau o zestre părinților fetei. Astfel se decidea între părinți căsătoria copiilor. Apoi, mirele se ducea la casa miresei, lua mireasa și o ducea la casa tatălui său, unde avea loc cununia religioasă. Nu în ultimul rând, cei doi miri se întorceau la casa miresei, unde avea loc ospățul nunții.

          Ca biserică a lui Isus Hristos, noi suntem contractați și logodiți cu Mântuitorul nostru (2 Corinteni 11:2). Pentru noi s-a plătit o zestre foarte mare, prin jertfa Domnului Isus Hristos. La răpirea bisericii, mireasa este dusă la casa Mirelui. În timp ce pe pământ are loc necazul cel mare, în cer se desfășoară judecata bisericii pentru răsplătire. După ce biserica este răsplătită, aceasta se îmbracă în haina de nuntă. Nu este vorba despre haina mântuirii, ci despre haina răsplătirii (in fin, curat și strălucitor - faptele neprihănite ale sfinților). Apoi, Isus Hristos își prezintă mireasa în cer, înaintea Tatălui Său (Apocalipsa 19:7-8). Starea civilă (cununia religioasă) are loc în cer, la casa Mirelui. Singurii participanți sunt Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt și oștirea cerească. După toate aceste lucruri, urmează ospățul nunții Mielului. Mirele și mireasa Lui se întorc la casa miresei, pentru a sărbători nunta. Acest eveniment coincide cu a doua venire a lui Isus Hristos pe pământ. Pentru prima dată pe paginile Bibliei, biserica este privită ca soție a lui Isus Hristos, la finalul Strâmtorării. În această postură, biserica Îl însoțește pe Mântuitor la revenirea Lui pe pământ. Urmează ospățul nunții Mielului (Apocalipsa 19:9). Cei chemați la ospăț au parte de prima înviere (Apocalipsa 20:5-6). Acum are loc învierea sfinților din vechime (Daniel 12:1-3), a martirilor din necazul cel mare și a celor care n-au beneficiat de o revelație completă a lui Dumnezeu, dar au trăit în funcție de revelația de care au avut parte (Matei 25:31-46). Împreună cu cei credincioși (dintre iudei și neamuri) care au rămas în viață în timpul Strâmtorării, se va intra în împărăția de o mie de ani.