Când peste suflet vine norul
Și drumul pare tot mai greu,
Eu nu mă tem, căci știu că Domnul
Rămâne lângă mine mereu.

Când ochii plâng în miez de noapte
Și rugăciunea-i doar suspin,
El vine-n taină și-mi vorbește:
„Copilul Meu, Eu te susțin.”

Când crucea pare mult prea grea
Și puterile mă părăsesc,
Mă uit spre cer și știu că-n ea
E drumul pe care mă sfințesc.

De cad pe cale, El mă ridică,
De rătăcesc, El mă găsește,
Iar când inima mi-e frântă,
Cu dragoste mă întărește.

Nu orice rană e pierzare,
Nu orice lacrimă-i sfârșit;
Căci Dumnezeu, prin încercare,
Lucrează-n omul obosit.

Și chiar de valea-i întunecată,
Eu nu mă las învins de ea,
Căci după noaptea cea mai lungă
Răsare iar lumina Sa.

Voi merge înainte, Doamne,
Chiar dacă drumul este greu,
Căci nu mă sprijin pe puterea-mi,
Ci doar pe harul Tău.

Iar când cărarea se va-ncheia
Și voi lăsa acest pământ,
Voi ști că dincolo de zare
M-așteaptă veșnicul Tău cânt.

De-aceea astăzi merg prin viață
Cu ochii ridicați spre cer;
Cât timp Isus îmi este calea,
Nu am de ce să mă mai tem.