Apostolul Ioan este invitat să asiste la judecata marii prostituate, Babilonul cel mare, mama curvelor și spurcăciunilor pământului (Apocalipsa 17:1-18). Femeia descrisă în acest capitol al Apocalipsei reprezintă o instituție religioasă apostată, care promovează ecumenismul. Prostituata șade pe ape mari, deci controlează multe națiuni ale pământului. Aceasta îi seduce pe liderii politici prin discursul ei și prin compromisurile pe care le propune. Locuitorii pământului s-au îmbătat de vinul desfrânării ei, ceea ce înseamnă că mulțimi mari de oameni au ajuns sub influența acesteia. Biserica apostată stă pe o fiară stacojie, despre care am văzut anterior că reprezintă Imperiul Roman reînviat, în fruntea căruia va ajunge Anticrist. După răpirea bisericii, un rol determinant în renașterea Imperiului Roman și în ascensiunea lui Anticrist îl va avea sistemul religios fals (ortodoxismul, catolicismul și protestantismul decăzut), care este simbolul acestei femei imorale. Pe de altă parte, vestimentația prostituatei este foarte scumpă. Aceasta este îmbrăcată în purpuriu și stacojiu, fiind împodobită cu aur, pietre scumpe și mărgăritare. Acest sistem religios este foarte bogat, iar vestimentația clericilor este luxoasă, extravagantă și sofisticată. În plus, femeia imorală ține în mână un potir de aur, plin de spurcăciunile și necurățiile curviei ei. Acest conținut scârbos face trimitere la idolatria și imoralitatea acestui sistem religios, la o religie amestecată cu păgânism, al cărei scop este să-i îmbogățească pe clerici din banii enoriașilor. Totodată, femeia este îmbătată de sângele sfinților și mucenicilor lui Isus Hristos. Acest sistem religios a vărsat sângele martirilor creștini de-a lungul secolelor (prin instituția demonică a inchiziției și uzând de diverse unelte de tortură medievală). Inițial, Imperiul Roman reînviat se va lăsa controlat sau cel puțin influențat de această biserică apostată. Anticrist se va folosi de această religie falsă pentru a ajunge la conducere. Ulterior însă, când se va simți suficient de puternic, în a doua jumătate a Strâmtorării, Anticrist va respinge acest sistem religios și-l va distruge (îl va defăima și îi va confisca averile). Acesta le va spune oamenilor că toate religiile sunt false și că el este singurul dumnezeu. În final, așa cum afirmă Biblia, femeia prostituată ajunge să fie despuiată și arsă de sistemul politic reprezentat de fiara cu șapte capete și zece coarne. În a doua jumătate a necazului cel mare, locul Babilonului religios este luat de profetul mincinos, care va încerca să-i determine pe toți oamenii să i se închine lui Anticrist.

          Babilonul cel mare își are rădăcinile în orașul antic Babel, primul loc de după potop în care se creează o instituție religioasă falsă. La Babel, oamenii au crezut că pot ajunge la Dumnezeu prin propriile forțe. De aceea, Dumnezeu le-a încurcat limbile și i-a împrăștiat pe toată suprafața pământului. Cultul Semiramidei (zeița cerului) și a lui Tamuz (copilul regelui Nimrod și al Semiramidei) s-a născut la Babel și s-a propagat în diverse părți ale lumii. Pe vremea lui Nebucadnețar, cultul lui Tamuz era sărbătorit și în Israel (Ezechiel 8:14; Ieremia 7:18; Ieremia 44:17). După căderea Babilonului, această religie falsă a fost practicată în orașul Pergam. Ulterior, acest centru religios a fost inclus în Imperiul Roman. Astfel, mitul zeiței mamă cu copilul în brațe s-a răspândit la celelalte națiuni ale imperiului. Când biserica creștină a fost recunoscută de către Imperiul Roman, în secolul al patrulea, s-a dorit ca aceasta să devină atractivă pentru păgânii din imperiu. Astfel s-au introdus practici păgâne în creștinism (cultul sfinților – în mitologia greacă aceștia erau eroi sau semizei, cultul Mariei cu Isus în brațe, cultul crucii – Semiramida are în mâna dreaptă o cruce și în mâna stângă îl ține pe Tamuz, cultul icoanelor, al moaștelor, pomenile și parastasele pentru morți, învățătura despre înălțarea la cer a Mariei și despre natura ei fără păcat). Acest amestec de creștinism cu păgânism este o urâciune înaintea lui Dumnezeu. Cei care practică astfel de lucruri sunt predispuși să rămână în acest sistem religios apostat, de care se va folosi Anticrist în prima parte a Strâmtorării.