Războiul început în Paradis, între forțele binelui și cele ale răului, va continua până la finalul istoriei omenirii. Ultima confruntare dintre sămânța femeii (Isus Hristos) și sămânța Diavolului (Anticrist) va avea loc la Armaghedon, când Mântuitorul nostru îl va distruge pe acel nelegiuit care caută să înșele întreaga omenire. Deseori, Diavolul vrea să Îl imite pe Dumnezeu. La fel cum Isus Hristos (sămânța femeii) nu are un tată pământesc, nici tatăl lui Anticrist (sămânța Diavolului) nu va avea origine umană. Diavolul însuși va avea intimitate cu o anumită femeie de pe pământ. Copilul care se va naște (Anticrist) va moșteni toată răutatea și sălbăticia lui Satan. Nu este prima dată când demonii sunt intimi cu fetele oamenilor. Pe vremea profetului Noe, aceștia au încercat să împiedice nașterea Mântuitorului, alterând rasa umană (prin uniunea cu fetele oamenilor, din care s-au născut uriașii). Pe de altă parte, Diavolul va încerca să imite Sfânta Treime, formând trinitatea diabolică (Satan – balaurul cel vechi, Anticrist – fiara care se ridică din mare, Profetul mincinos – fiara care se ridică din pământ). Se poate observa că Biblia asociază trinitatea demonică cu trei fiare sălbatice. Aceasta poate fi o aluzie la sistemul științific de origine demonică (evoluționismul) care pretinde că strămoșii oamenilor sunt fiarele sălbatice.

          Pentru a înțelege ce se ascunde în spatele celor trei fiare despre care ne vorbește apostolul Ioan, trebuie să analizăm câteva aspecte din trecutul poporului Israel. Încă din timpul domniei lui Solomon, poporul Israel a practicat idolatria și a început să se închine zeilor păgâni. Iudeii au păcătuit sute de ani săvârșind urâciunile pe care le practicau neamurile (2 Cronici 36:14). Deși Dumnezeu și-a avertizat poporul prin profeții Săi, iudeii nu s-au pocăit și i-au persecutat pe mulți dintre cei trimiși de Dumnezeu. La un moment dat, răbdarea lui Dumnezeu cu poporul Israel s-a terminat și mânia Lui a ajuns fără leac (2 Cronici 36:16). În anul 606 î. Hr. , Nebucadnețar, împăratul Babilonului, i-a învins pe egipteni (Ieremia 46:2) și Babilonul a devenit putere mondială. Seminția lui Iuda a ajuns sub stăpânirea lui Nebucadnețar și majoritatea iudeilor au fost duși în captivitatea babiloniană. Profetul Ezechiel ne confirmă că slava lui Dumnezeu a părăsit templul din Ierusalim (Ezechiel 11:23). La scurt timp, în anul 586 î. Hr. , Ierusalimul a fost cucerit în totalitate de către babilonieni iar templul a fost distrus. Din acest moment, nu a mai domnit Dumnezeu prin poporul Israel pe pământ, ci omul fără Dumnezeu, stăpânit și condus de Diavol.

          Cartea Daniel ne prezintă proorociile legate de cele patru imperii puternice care au urmat la conducerea omenirii. În capitolul al doilea al cărții, Daniel ne descrie visul lui Nebucadnețar. Cele patru imperii sunt privite din exterior, în strălucirea lor pământească (capul de aur – Imperiul Babilonian condus de Nebucadnețar și urmașii săi; pieptul de argint – Imperiul Medo-Persan cu Cir și urmașii săi; mijlocul de aramă - Imperiul Grec condus de Alexandru cel Mare și cei patru generali ai săi care și-au împărțit imperiul între ei – Casandru a preluat Grecia și Macedonia, Lisimah a stăpânit Tracia și o parte din Asia Mică, Seleucus a preluat Siria și Babilon, iar Ptolemeu a devenit stăpân peste Egipt; picioarele de fier – Imperiul Roman). Însă în capitolul al șaptelea, pe vremea împăratului Belșațar, profetul Daniel ne arată caracterul demonic și întunecat al acestor imperii, care par impresionante și strălucitoare dacă sunt privite doar din exterior. În vedeniile pe care le are, Daniel vede patru fiare mari (cea dintâi fiară seamănă cu un leu și are aripi de vultur, a doua bestie este asemenea unui urs, a treia fiară seamănă cu un leopard, dar are patru aripi și patru capete, iar a patra bestie are zece coarne și este extrem de puternică, deoarece distruge tot ce-i iese înainte), care reprezintă aceleași imperii pe care le văzuse Nebucadnețar cu mulți ani în urmă. Babilonul este comparat cu un leu, Medo-Persia este asociată cu un urs, Grecia este asemenea unui leopard cu patru capete (asociate cu cei patru generali ai lui Alexandru cel Mare), iar Roma este comparată cu fiara înfricoșătoare cu zece coarne. De fapt, profetul Daniel ne transmite că aceste imperii posedă un caracter animalic. Dacă în visul lui Nebucadnețar se pune accentul pe exteriorul strălucitor al celor patru imperii care urmează să vină, vedenia despre cele patru fiare ne dezvăluie caracterul lor ascuns, demonic, întunecat, de animale de pradă.

          Cele patru imperii mondiale au stăpânit fără Dumnezeu, împotriva lui Dumnezeu și în locul lui Dumnezeu. Profetul Daniel ne vorbește despre mândria lui Nebucadnețar, primul și cel mai mare dintre conducătorii acestor imperii (Daniel 4:30). Această atitudine este caracteristică omului păcătos, care se idolatrizează și se face pe sine însuși egal cu Dumnezeu. Trufia împăratului Babilonului a dus la căderea lui groaznică. Timp de șapte ani, Dumnezeu i-a luat imperiul și l-a izgonit din mijlocul oamenilor. Acesta a trăit printre animale și a mâncat iarbă cu boii (Daniel 4:33). Așa a decăzut Nebucadnețar, „capul de aur”, până când s-a pocăit de mândria lui (Daniel 2:38). Deși imperiul său părea minunat dacă era privit din exterior, acest împărat nelegiuit a trebuit să stea pe câmp cu fiarele sălbatice, ca să fie vizibil înaintea întregii lumi caracterul său animalic. Într-adevăr, omul fără Dumnezeu devine asemenea unui animal. Umanitatea fără divinitate poate duce foarte ușor la bestialitate. De-a lungul istoriei, mulți dictatori, împărați sau regi s-au comportat ca niște fiare de pradă. Aceștia au asuprit popoarele pe care le conduceau, au generat multe războaie și au vărsat mult sânge. Ultima fiară care va bântui într-o lume complet nelegiuită și demonizată, în perioada Strâmtorării, este Anticrist.

          Fiara care se ridică din mare (care simbolizează națiunile păgâne) îl reprezintă pe Anticrist, împreună cu Imperiul Roman care va reînvia, în timpul Strâmtorării. Imperiul lui Anticrist se va forma în cadrul granițelor, țărilor, culturilor și popoarelor celor patru imperii din vechime. Anticrist și imperiul lui sunt prezentați sub forma unei fiare monstruoase, compusă din patru fiare diferite, care au legătură cu cele patru imperii din vechime. Acest monstru seamănă cu un leopard, având zece coarne de fier, labe ca de urs și o gură ca de leu (Apocalipsa 13:1-2). Așa cum ne confirmă profetul Daniel, leopardul simbolizează Grecia, ursul ne duce cu gândul la Medo Persia, leul reprezintă Babilonul iar coarnele de fier au legătură cu Imperiul Roman. Imperiul lui Anticrist este o reînviere a celor patru imperii din vechime. Acest imperiu este numit și Imperiul Roman reînviat, întrucât profetul Daniel îl asociază cu fiara a patra, care se referă inițial la Imperiul Roman (Daniel 7:7-11; 19-27). Imperiul lui Anticrist este rapid la cuceriri precum un leopard, este puternic ca un urs și este crud precum un leu (Imperiul Babilonian a deportat multe popoare, distrugându-le identitatea). Cu alte cuvinte, Imperiul Roman reînviat reunește trăsăturile nefaste ale imperiilor precedente. Pe de altă parte, fiara care se ridică din mare are zece coarne și șapte capete (Apocalipsa 13:1). Profetul Daniel a prezis că Imperiul Roman va fi reînviat sub forma a zece regate. Așadar, cele zece coarne reprezintă zece împărați care vor conduce Imperiul Roman reînviat, în cea de-a doua parte a necazului cel mare. În fruntea acestor lideri va fi Anticrist, care își va consolida poziția învingând trei dintre împărați (Apocalipsa 17:12-13, Daniel 7:19-24). Inițial, Anticrist va promova sistemul religios decăzut, răspândit pe teritoriul fostului Imperiu Roman, cu sediul la Roma (orașul care se află pe șapte coline – Apocalipsa 17:9). În altă ordine de idei, cele șapte capete ale fiarei au legătură cu cele patru imperii mondiale care stau la baza Imperiului Roman reînviat. Babilonul este prezentat ca un leu și are un cap, Medo-Persia este înfățișată ca un urs și are un cap, Grecia este prezentată ca un leopard cu patru capete, iar Roma este asociată cu o fiară îngrozitoare care are un cap. Astfel, cele șapte capete care caracterizează imperiul lui Anticrist (Apocalipsa 13:1) pot reprezenta suma tuturor capetelor imperiilor despre care ne vorbește profetul Daniel (dar pot simboliza și șapte perioade de evoluție ale Imperiului Roman, așa cum voi arăta ulterior). Aceste șapte capete au fost șapte dinastii nelegiuite ale celor patru imperii, conduse din umbră de forțe demonice. Babilonul, Medo-Persia, Grecia și Roma, împreună cu cele șapte dinastii de conducători, s-au stins. Însă aceste imperii vor reînvia în timpul Strâmtorării și caracteristicile lor vor fi înglobate în Imperiul Roman renăscut, care își va extinde influența până la marginile pământului. În fruntea acestui imperiu va sta Anticrist, care este un supraom, o bestie, întruparea Diavolului. El și imperiul peste care va domni sunt adesea numite în Noul Testament „fiara”. Însă în spatele imperiului și a persoanei lui Anticrist se află Diavolul și planul lui demonic de a distruge omenirea.

          Biblia ne spune că Anticrist este un nelegiuit, este omul păcatului și fiul pierzării (2 Tesaloniceni 2:1-12). El va fi un lider proeminent între oameni și va încerca să ajungă la conducerea lumii în perioada Strâmtorării. Se va folosi de sistemul religios decăzut, ca să câștige influență și putere. Va provoca multe războaie și conflicte, pentru a-și mări influența (Daniel 7:23, Daniel 11:40). Va învinge alți trei împărați și își va extinde dominația pe pământ (Daniel 7:24). Anticrist va încheia un legământ de pace cu Israel, la începutul perioadei Strâmtorării, timp de șapte ani (Daniel 9:27). Însă la jumătatea perioadei, după ce va câștiga multă putere politică și influență, acesta va rupe legământul de pace cu poporul Israel (Daniel 9:27) și va denunța sistemul religios apostat de care s-a folosit în prima parte a necazului (Apocalipsa 17:15-18). Mulți iudei vor fi în conflict deschis cu Anticrist, pentru că a încălcat tratatul de pace. Dar Anticrist va invada Israelul (Daniel 11:41-45) și îi va învinge pe iudei, provocând multe victime și declanșând o prigoană cruntă împotriva lor (Daniel 7:21, Apocalipsa 12:17, Apocalipsa 13:7, Matei 24:15-24). Deși va cuceri multe teritorii (Egipt, Libia, Etiopia – Daniel 11:42-43), Anticrist nu va reuși să cucerească teritoriile Iordaniei (Daniel 11:41). Aici se va refugia poporul Israel, scăpând de mânia Diavolului. În altă ordine de idei, Anticrist va întrerupe închinarea (jertfa necurmată) din noul templu care va fi reconstruit în Ierusalim (Daniel 9:27). El va intra în templu și se va autoproclama drept Dumnezeu (2 Tesaloniceni 2:4). Timp de trei ani și jumătate, Anticrist va rosti multe blasfemii împotriva numelui lui Dumnezeu, a cortului Său și a oștirii cerești (Apocalipsa 13:5-6).

          În războaiele pe care le va avea, Anticrist va fi grav rănit de către rivalii săi politici, posibil că va intra în comă. Mulți dintre locuitorii pământului se vor mira când vor vedea că rana de moarte a fiarei este vindecată (Apocalipsa 13:3; Apocalipsa 17:8). Diavolul se va folosi de acest eveniment pentru a imita învierea lui Isus Hristos. Este posibil că Satan va încerca să-i înșele pe oameni, pretinzând că l-a înviat pe Anticrist, când de fapt acesta nici nu murise. Astfel, mulți dintre cei care au refuzat să creadă în învierea lui Isus Hristos vor crede în așa-zisa înviere a lui Anticrist. Dumnezeu le va trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună, pentru că nu au avut credință în lucrarea lui Isus Hristos de la Golgota (2 Tesaloniceni 2:8-12).

          Imperiul Roman are o istorie foarte interesantă. Mulți oameni apreciază sistemul democratic și legile impuse de romani. În perioada regilor tarquini (de la fondarea Romei, în anul 753 î. Hr. , până în anul 510 î. Hr.), conducătorii erau aleși de popor pe viață și nu foloseau forța militară pentru a accede la tron. Pe vremea consulatului (510 î. Hr. - 494 î. Hr.), Roma era condusă de consuli aleși de Senat pe o perioadă de un an. Urmează perioada ascensiunii plebei (494 î. Hr. - 390 î. Hr.). Plebea, oamenii de rând, sunt reprezentați de tribuni, care se pot opune acum abuzurilor patricienilor (pătura înstărită a societății). Începând cu anul 445 î. Hr. , plebeii își câștigă dreptul de a se căsători cu patricienii. Următorul sistem este cel republican (390 î. Hr. – 59 î. Hr.), când reprezentanții plebei pot propune legi, la fel ca patricienii (începând cu anul 287 î. Hr.). În plus, din anul 367 î. Hr. , unul dintre consuli trebuie să fie neapărat plebeu. În cadrul sistemului triumviratului (59 î. Hr. – 27 î. Hr.), trei generali (triumviri) au condus împreună imperiul (Cezar, Crassus și Pompei; Octavian, Lepidus și Marc Antoniu). Penultimul sistem este cel imperial (din anul 27 î. Hr. până la căderea Imperiului Roman). În anul 27 î. Hr. , Octavian Augustus s-a autointitulat împărat al imperiului. Chiar și după ce nu a mai existat ca formă de organizare statală, Imperiul Roman a condus lumea din punct de vedere religios, prin instituția papalității. Ultima formă de organizare a Imperiului Roman este imperialismul absolut (în timpul necazului cel mare, sub conducerea lui Anticrist). Este de remarcat faptul că un sistem omenesc, fără Dumnezeu, chiar dacă începe promițător, sfârșește prin promovarea dictaturii și a idolatriei. Cezarii romani pretindeau că au autoritate divină și îi persecutau crunt pe cei care nu li se închinau. Pe de altă parte, aceste șapte perioade de evoluție a Imperiului Roman pot fi asociate cu cele șapte capete ale fiarei care se ridică din mare (cinci perioade au trecut, o perioadă era activă pe vremea apostolului Ioan, iar ultima perioadă care urmează în timpul perioadei de Strâmtorare nu va dura mult – Apocalipsa 17:10). Fiara prezentată de apostolul Ioan (Apocalipsa 13:3) are o rană mortală la unul dintre capete. Într-adevăr, forma imperială de guvernare și-a încetat existența, și anume capul rănit de moarte. Însă rana mortală a fiarei este vindecată. Cu alte cuvinte, Imperiul Roman renaște, avându-l în frunte pe Anticrist. Am văzut că fiara care iese din mare reprezintă atât un sistem politic, cât și o persoană. Când se menționează capul rănit de moarte, cel puțin două interpretări sunt valabile, una pentru sistemul politic și cealaltă pentru Anticrist, liderul acestui sistem.

          Fiara care se ridică din pământ este o altă figură proeminentă din Strâmtorare (Apocalipsa 13:11-18). Această fiară este profetul mincinos (Apocalipsa 16:13; 19:20; 20:10). Acest personaj nu vine din cer, nu este o ființă supranaturală, însă este posedat de Diavol. El are două coarne ca de miel, dând impresia de blândețe și inocență. Coarnele lui sunt și un simbol al dublei autorități de care beneficiază: economică și religioasă. Profetul mincinos vorbește ca un balaur, arătând că este direct inspirat de Satan și că își primește puterea de la el. Acesta beneficiază de toată autoritatea lui Anticrist (liderul politic). El primește putere supranaturală de la Diavol, făcând chiar să cadă foc din cer. Scopul miracolelor sale este să-i înșele pe oameni, să-i determine să i se închine lui Anticrist și să îl recunoască drept Dumnezeu. Profetul mincinos face acea lucrare de rătăcire despre care le vorbește apostolul Pavel credincioșilor din Tesalonic. Este posibil ca acesta să pretindă că Anticrist a înviat din morți, deoarece rana de sabie i-a fost vindecată. Având în vedere presupusa înviere din morți a lui Anticrist, profetul mincinos va susține că acesta este Mesia și le va cere oamenilor să-l recunoască ca Dumnezeu și să i se închine. Ca să-și întărească și mai mult mărturia, profetul mincinos le cere oamenilor să-i facă o icoană lui Anticrist, pe care o face să vorbească, prin puterea Diavolului. Icoana lui Anticrist va fi așezată în templul iudaic, în Sfânta Sfintelor. Acest gest este denumit în Biblie ca fiind urâciunea pustiirii (Daniel 9:27; Matei 24:15; Daniel 12:11). Toți cei care refuză să se închine icoanei fiarei sunt pedepsiți cu moartea. În acest moment, o parte dintre iudei fug în munți (în Edom, în Boțra), ca să scape de prigoana cruntă care se declanșează împotriva lor. Totodată, profetul mincinos insistă ca oamenii să-și exprime loialitatea față de Anticrist prin purtarea semnului fiarei pe mâna dreaptă sau pe frunte. Pe lângă acest semn, fiara mai are un nume și un număr mistic. Cine nu acceptă semnul împreună cu numele sau numărul fiarei nu va putea efectua tranzacții (nu va putea cumpăra sau vinde). Profetul mincinos va folosi mijloace economice ca să-i constrângă pe oameni să renunțe la Hristos și să se dedea la idolatrie. Însă credincioșii adevărați vor prefera să moară decât să renunțe la credința lor.