Am adus în rugăciune tot ce eu aveam de spus,
Și cu multă înțelepciune, toate planurile mele eu ți le-am expus.
La sfârșit de toate însă, eu am spus încrezător:
Astăzi m-am jertfit, iar tu ești Domn conducător.

Când m-am ridicat știu bine, că bifasem un al lucru,
Trebuia să fie primul, dar ce m-ai contează, omul e deja prea mândru.
Uite așa se duce ziua, și mă m-ai gândesc adesea, “Da, dar Domnul nu vorbește. .”
El vorbește însă multe, cu cei care pe genunchi în rugă, tac, ca să asculte.

Dacă dimineața eu mă rog, dar nu stau să meditez în ascultare,
Astăzi eu NU m-am jertfit, să-mi fie cu iertare.
Dacă dimineața nu-mi doresc să stau mai mult cu gându-n rugǎ
Eu ar trebui să știu că nu am fost o bună slugă.

Nu i de-ajuns iubirea de fațadă, sau iubirea pe ascuns,
Ea stă în picioare, și când vin furtuni, și un vânt de nepătruns.
Nu-i de ajuns jertfirea mea de azi pe mâine,
Nici lucrarea mea de azi, pe veșnicii nu ține. .

Ieri. . eu m-am rugat, ca să mă rog. Uneori e doar așa.
Astăzi vreau să mă jertfesc. Eu mă rog căci vreau a mă ruga.
Ieri. . eu nu am stat să Te ascult, nu că eu nu te iubesc,
Ci că uneori, nu știu ce-nseamnă a iubi, dar știu că Tu mi-ai arătat,
Pe cruce la Calvar, ce-nseamnă “Mă jertfesc!”

Vreau să fac lucrarea Ta cu ochii pironiți spre Jertfă,
Doar prin ea eu pot aduce ascultarea mea, să fie ca un cântec înălțat prin harfă.
Vreau să fiu al tău, și doar al tău pe veci.
Te rog, Tu Tată, niciodată de la mine să nu pleci.