Se ceartă sufletul cu trupul meu

Se ceartă sufletul cu trupul meu
pe ani,
pe vise
și dorințe.

Trupul,
sătul de bătrânețe,
de durere,
se plânge de vremelnicie.

Sufletul,
mereu în tinerețe,
se laudă cu nemurirea.

Se ceartă,
se împacă,
se ceartă iar
pe vreme
și soroace.

Nici anii nu le mai ajung.

Se petrec.

Se duc visele,
se duc dorințele,

iar trupul
își numără ridurile.

Sufletul
își închipuie veșniciile.

Iar eu
tac...