Cine ești tu, omule?

                                            Romani 9:20-21

          „Dar, mai degrabă, cine ești tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a făcut: „Pentru ce m-ai făcut așa?”

            Nu este olarul stăpân pe lucrul lui ca din aceeași frământătură de lut să facă un vas pentru o întrebuințare de cinste și un alt vas pentru o întrebuințare de ocară?”

            Privind la măreția universului și lucrările lui Dumnezeu: cerurile înalte, soarele, luna, stelele și pământul cu tot ce cuprinde, stai uimit și Îl întrebi pe Dumnezeu, Creatorul, la fel ca și psalmistul în Psalmul 8:4: „Ce este omul, ca să te gândești la el? Și fiul omului, ca să-l bagi în seamă?” Adevărat este că Dumnezeu din cer are un interes deosebit pentru ființa creată de El și Se îngrijește de fiecare, ca o mamă de odraslele ei, să nu ducă lipsă de nici un bine. Dar găsesc ciudat faptul că noi, oamenii, trecem unii pe lângă alții, vecini, prieteni altădată, și nu ne mai băgăm în seamă.

          Deși este o ființă slabă și muritoare, omul nu este abandonat de către Tatăl și Creatorul său. Dumnezeu îl „cercetează”, îl „vizitează”, îi poartă de grijă cu iubire și dor de părtășie cu el. Într-o împrejurare, Domnul Isus le-a spus ucenicilor: „Am dorit mult să mănânc Paștele acesta cu voi!” Aceasta este dorința lui Dumnezeu, Tatăl, să fie aproape de copiii Săi.

            Dumnezeu l-a făcut pe om „cu puțin mai prejos decât îngerii” și i-a dat stăpânire peste tot pământul. Cu toate acestea, valoarea omului nu vine din faptul că stăpânește, nici din puterea lui fizică sau intelectuală, ci vine din iubirea și purtarea de grijă a Făcătorului său. Mai cu seamă oamenii credincioși poartă o comoară de mare preț în inima lor: pe Isus Cristos, Domnul și Mântuitorul.

            Textul de mai sus arată suveranitatea absolută a lui Dumnezeu și dreptul Său de stăpânire asupra omenirii, comparat cu dreptul olarului asupra lutului pe care îl modelează după dorință, după cum este scris în versetul 21: „Nu este olarul stăpân pe lucrul lui ca din aceeași frământătură de lut să facă un vas pentru o întrebuințare de cinste și un vas pentru o întrebuințare de ocară?”

            Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul și asemănarea Sa și i-a dăruit libertatea să aleagă. În Cartea Deuteronom 30:15 Dumnezeu din cer vorbește omului și-i spune: „Iată, îți pun astăzi înainte viața și binele, moartea și răul.” Apoi Dumnezeu îl sfătuiește să aleagă binele, ca să trăiască. Versetul 19: „…ți-am pus înainte viața și moartea, binecuvântarea și blestemul. Alege viața, ca să trăiești tu, și sămânța ta, iubind pe Domnul, Dumnezeul tău, ascultând de glasul Lui și lipindu-te de El…!”

            De asemenea, în Psalmul 34:12-14, Dumnezeu îi cheamă la fericire și viață veșnică pe toți cei ce doresc lucrul acesta: „Cine este omul care dorește viața și vrea să aibă parte de zile fericite? Iată, prieten drag, condițiile: Ferește-ți limba de rău și buzele de cuvinte înșelătoare! Depărtează-te de rău și fă binele; caută pacea și aleargă după ea!”

            Trist este că omul nu a ascultat sfatul Domnului și nu a ales viața dăruită lui prin moartea ispășitoare și învierea Domnului Isus la Calvar, ci a ales răul, care duce la moarte; iar după ce a văzut că nu mai poate face binele și viața devine grea și scurtă, a început să se răzvrătească împotriva Creatorului.

            Pe bună dreptate Dumnezeu întreabă: „Dar, mai degrabă, cine ești tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu?”

            Adevărat este cuvântul acesta: Cine poate să stea împotriva voii lui Dumnezeu, cine poate să-L tragă la răspundere pentru ceea ce face?

            Dumnezeu nu este dator nimănui și nu poate fi tras la răspundere de făptura mâinilor Sale, tot așa cum lutul din mâna olarului nu poate pretinde nimic. El are dreptul suveran să dispună de destinele umane după propria Sa bunăvoință și înțelepciune. Prin urmare, cuvântul Său este ferm și cere omului să-și recunoască limitele în fața Creatorului, renunțând la pretenția de a judeca dreptatea sau planurile divine.

            „Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a făcut: „Pentru ce m-ai făcut așa?”

            Omul, de orice culoare și de orice limbă vorbită, trebuie să știe cum este și cine este Dumnezeul adevărat. Creatorul întregului univers nu poate fi cuprins de o minte omenească și nu poate fi luat la întrebări ca acestea: De ce a îngăduit…? De ce lasă atât rău pe pământ…? Domnul Dumnezeu este foarte deosebit de felul cum cei mai mulți Îl „zugrăvesc” în mintea lor, și de felul cum oamenii presupun că este.

          Dumnezeul cerului și al pământului, este Creatorul tuturor lucrurilor văzute și nevăzute și este Stăpânul de necontestat al universului. De aceea nimeni nu poate să-L judece pentru ceea ce este, sau face.

            Ieremia 18:6 „Nu pot Eu să fac cu voi ca olarul acesta, casă a lui Israel? zice Domnul. Iată, cum este lutul în mâna olarului, așa sunteți voi (oamenii) în mâna Mea…”

            Dumnezeul Sfintelor Scripturi este Dumnezeul oricărui har. El nu este un zeu pe care unii oameni îl născocesc pentru a i se închina. Există oameni care se numesc creștini, dar se închină unui dumnezeu care nu este cu nimic mai mult decât zeii ciopliți în piatră, lemn, sau turnați în aur și argint!

            Mulți își fac un dumnezeu după pofta inimii lor, nu neaparat cioplit din piatră sau din lemn, ci creat după imaginația lor, ca să le stea la dispoziție în orice moment. Ei să ceară și Dumnezeu să rezolve! Ori lucrul acesta este de neimaginat și, de asemenea, este urâciune înaintea Dumnezeului adevărat.

            Dumnezeul Scripturii este Unul singur, în trei persoane distincte: Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt; cine nu ascultă și cine nu se închină Sfintei Treimi, se descalifică înaintea Dumnezeului viu. El este Stăpânul absolut asupra Creației, este Dumnezeu harului (milei și îndurării), este Bun și Drept. „Dar, mai degrabă, zice Domnul, cine ești tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu?”

      Nu cumva ești tu omule, mai mare, mai important, mai cunoscător decât Făcătorul tău?

          În versetele 14-15 apostolul, sub îndrumare divină, răspunde omului îndărătnic: „Nu cumva este nedrept Dumnezeu? Nicidecum! Căci El a zis lui Moise: „Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă și Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur.”

            Prin cuvintele acestea, Dumnezeu nu vrea să spună că este un Stăpân „sadic”, ci mai degrabă arată că este Dumnezeu care lucrează în milă și dragoste față de făptura mâinilor Sale. Atât de mult îl iubește Dumnezeu pe om încât L-a dat pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru toți cei ce vor crede în El.

          Așadar omule, oricine ai fi și orice rang ai avea, supune-te astăzi lui Dumnezeu, alege-L să-ți fie Domn și Mântuitor, ca să trăiești și să ai zile fericite.