Apostolul Ioan nu găsește un cuvânt pentru a-L denumi pe Cel ce stă pe tronul ceresc (Apocalipsa 4:3). Profetul Moise a dorit să știe numele lui Dumnezeu. Atunci, Dumnezeu s-a recomandat cu apelativul: „Eu sunt Cel ce sunt” (Exod 3:13-14). Pe parcursul Bibliei, întâlnim mai multe nume ale lui Dumnezeu, care descriu diverse particularități ale caracterului Său.

          El Eloah înseamnă Dumnezeu măreț și puternic (Geneza 17:1, Isaia 9:6). Acest nume este asociat și cu alte calități, precum integritatea (Numeri 23:19), gelozia (Deuteronom 5:9) și îndurarea (Neemia 9:31).

          Elohim este forma plurală a lui El Eloah și reprezintă o dovadă puternică pentru doctrina Trinității. De la începutul istoriei universului, se vede atotputernicia lui Dumnezeu, care creează întreg universul prin puterea Cuvântului Său (Geneza 1:1). Elohim înseamnă Dumnezeu Creator și puternic (Geneza 17:7, Ieremia 31:33).

          YHWH, Iahve sau Iehova înseamnă Domnul (Deuteronom 6:4, Daniel 9:14). Dumnezeu i s-a recomandat cu acest nume profetului Moise (Exod 3:14). Acest nume ne sugerează că Dumnezeu este accesibil și aproape de persoanele care caută la El scăpare (Psalmul 107:13), iertare (Psalmul 25:11) și călăuzire (Psalmul 31:3).

          Adonai înseamnă Domnul (Geneza 15:2, Judecători 6:15). Uneori este folosit în locul lui Iahve, nume despre care evreii credeau că e prea sacru ca să fie rostit de oamenii păcătoși. În Vechiul Testament, Iahve este utilizat mai frecvent în relația lui Dumnezeu cu poporul Israel, în timp ce Adonai este folosit mai des în relația cu neamurile.

          El Elyon înseamnă Cel Preaînalt (Deuteronom 32:8). Acest nume vorbește despre originea divină a lui Dumnezeu și despre dreptul Lui de a domni peste întreg universul.

          El Roi înseamnă Dumnezeul care vede (Geneza 16:13). Când Agar a fost alungată în pustie de către Sara, aceasta s-a simțit singură și neajutorată. După ce s-a întâlnit cu „Îngerul Domnului”, Agar și-a dat seama că Îl văzuse pe Însuși Dumnezeu, într-o teofanie. El Roi a văzut suferința ei și a spus că El este un Dumnezeu viu care vede toate lucrurile (Geneza 16:1-14).

          El-Olam înseamnă Dumnezeul veșnic (Psalmul 90:1-3). Dumnezeu este fără început și fără sfârșit, este din veșnicie și se află dincolo de timp (El a creat timpul).

          El-Gibor înseamnă Dumnezeu tare (Isaia 9:6). Prin acest apelativ, profetul Isaia se referă la Mesia, Dumnezeul tare care își va distruge vrăjmașii și va domni cu un sceptru de fier (Apocalipsa 19:15).

          El Shaddai înseamnă că Dumnezeul Atotputernic sau Puternicul lui Iacov (Geneza 49:24, Psalmul 132:2,5). Acest nume ne vorbește despre autoritatea lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor din univers.

          Iehova-Ire înseamnă că Domnul va purta de grijă (Geneza 22:14). Acest apelativ a fost folosit de Avraam atunci când a realizat că Dumnezeu a găsit berbecul care urma să fie sacrificat în locul fiului Său Isaac.

          Iehova-Rafa înseamnă Domnul care vindecă (Exod 15:26) trupul de boli, dar și sufletul, prin iertarea păcatelor.

          Iehova-Nissi înseamnă că Domnul este steagul nostru (Exod 17:15). Acest apelativ este folosit pentru a comemora victoria israeliților asupra amaleciților.

          Iehova-M’Kaddesh înseamnă Domnul care sfințește (Levitic 20:8, Ezechiel 37:28). Acest nume ne sugerează că Dumnezeu este Singurul care își poate curăța poporul și îi poate sfinți (legea poate doar să învețe și să acuze, dar nu are capacitatea de a sfinți).

          Iehova-Shalom înseamnă că Dumnezeu este pacea noastră (Judecători 6:24). Acesta este numele dat de Ghedeon altarului pe care l-a construit în cinstea lui Dumnezeu, după ce Însuși Dumnezeu i s-a revelat, în cadrul unei teofanii.

          Iehova-Elohim înseamnă Domnul Dumnezeu (Geneza 2:5, Psalmul 59:5). Această combinație de două nume divine ne arată că Dumnezeu este Domnul domnilor.

          Iehova-Tsidkenu înseamnă că Domnul Dumnezeu este neprihănirea noastră (Ieremia 33:16). Acest apelativ ne arată că doar Dumnezeu ne poate face neprihăniți, prin lucrarea lui Isus Hristos, de la Calvar (2 Corinteni 5:21).

          Iehova-Rohi înseamnă că Domnul este Păstorul nostru (Psalmul 23:1). David a ajuns la această concluzie după ce a analizat felul de relație pe care o avea cu Dumnezeu.

          Iehova-Shammah înseamnă că Dumnezeu este aici (Ezechiel 48:35). Acest nume ne arată că gloria lui Dumnezeu, care fusese îndepărtată din templul din Ierusalim din cauza păcatelor poporului (Ezechiel 8-11), se întorsese (Ezechiel 44:1-4).

          Iehova-Savaot înseamnă Domnul oștirilor (Isaia 1:24, Psalmul 46:7). Acest apelativ exprimă măreția, puterea și autoritatea lui Dumnezeu. Până la urmă, El este Domnul oștirilor cerești (mulțimi de îngeri) și al locuitorilor pământului. El reușește să ducă la îndeplinire tot ceea ce hotărăște să facă.